Implementarea lentă a Fondului pentru inovare al UE limitează potenţialul acestuia de a sprijini competitivitatea şi lupta împotriva schimbărilor climatice, se arată într-un raport publicat joi de Curtea de Conturi Europeană (ECA).
Cu un buget estimat la 40 de miliarde de euro până în 2030, fondul urmăreşte să introducă pe piaţă tehnologii curate şi să sprijine tranziţia către o economie neutră din punct de vedere climatic. Utilizarea sa este însă limitată, iar contribuţia lui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rămâne modestă, scrie Agerpres.
"Lansat în 2020, Fondul pentru inovare este unul dintre cele mai mari programe din lume care sprijină competitivitatea în sectorul tehnologiilor curate prin extinderea tehnologiilor inovatoare "zero net". El contribuie la tranziţia către o economie neutră din punct de vedere climatic. Cum anume? Finanţând proiecte legate de industriile mari consumatoare de energie, de energia din surse regenerabile, de stocarea energiei, de hidrogen şi de captarea, utilizarea şi stocarea dioxidului de carbon", se menţionează în comunicat.
Privind în perspectivă, este esenţial să se evalueze performanţa Fondului pentru inovare. Concluziile desprinse ar putea contribui nu numai la îmbunătăţirea acestui fond, ci şi la conturarea arhitecturii Fondului european pentru competitivitate propus. Acesta ar urma să dispună de nu mai puţin de 451 de miliarde de euro în următorul buget pe termen lung (2028-2034) al UE şi are şi el drept obiectiv extinderea inovaţiilor în domeniul tehnologiilor strategice.
"Fondul pentru inovare are un potenţial puternic de a consolida inovarea şi competitivitatea UE în domeniul tehnologiilor curate, reducând în acelaşi timp emisiile de gaze cu efect de seră. Rezultatele rămân însă modeste: fondurile sunt absorbite lent, proiectele au întârzieri mari, iar unele au fost deja reziliate. Pentru ca impactul fondului să fie optimizat, este nevoie de priorităţi strategice clare, de o mobilizare mai rapidă a finanţării şi de o evaluare mai realistă a proiectelor", a declarat Joao Leao, membru Curţii responsabil de audit.
Până la sfârşitul lunii iunie 2025, la aproape cinci ani de la lansarea fondului, doar 332 de milioane de euro - mai puţin de 1% din bugetul total al fondului - îşi găsiseră drum către proiecte. Această lentoare se explică în parte prin faptul că banii Fondului pentru inovare vin din schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS).
Veniturile sale depind deci de preţurile de pe piaţa carbonului. Ori, este dificil să se cunoască dinainte volumul fondurilor disponibile, cu atât mai mult cu cât nu există niciun mecanism care să garanteze un nivel minim de resurse. Această incertitudine frânează mobilizarea fondurilor şi, în cele din urmă, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Alături de termenele lungi prevăzute pentru dezvoltarea proiectelor, rezultă reţeta perfectă pentru acumularea de sume substanţiale în vistierie - bani care rămân pe hârtie, în loc să ajungă pe teren. Pentru a atenua această problemă, auditorii solicită să se ia în considerare măsuri suplimentare în vederea îmbunătăţirii planificării bugetare şi a accelerării alocării resurselor.
Multe dintre proiectele verificate de Curte se confruntă cu întârzieri şi aproximativ unul din cinci proiecte eşuează înainte de a fi pus în funcţiune, deşi Comisia Europeană aplică criteriile de selecţie necesare, iar procesele sunt, în general, bine documentate şi se desfăşoară la timp. Reducerile preconizate ale emisiilor - un factor determinant în selectarea proiectelor - sunt calculate pe baza unor ipoteze pur teoretice. Aici apare problema. Potrivit auditorilor, această abordare poate conduce la previziuni optimiste, ce influenţează alegerea proiectelor care să primească finanţare.
Până la sfârşitul anului 2024, dintre cele 208 proiecte cărora li s-au alocat fonduri, doar cinci au raportat reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră. În total, proiectele din portofoliul fondului au adus mai puţin de 5% din reducerile de emisii preconizate. În acest context, auditorii au descoperit probleme în modul de evaluare a maturităţii proiectelor. Mai multe proiecte evaluate iniţial ca fiind suficient de mature au suferit întârzieri ulterior sau au fost de-a dreptul anulate. Se pare deci că verificarea maturităţii nu reflectă întotdeauna cât de "gata de start" sunt proiectele: de aici, termenele prelungite şi blocajele repetate în implementare. Comisia trebuie să îmbunătăţească metodele de evaluare a proiectelor şi să analizeze dacă este nevoie de o mai mare flexibilitate.
Auditorii au constatat şi că alocarea de către Comisie a resurselor din Fondul pentru inovare nu se baza pe o strategie coerentă. Din 2022 încoace, banii au urmărit tot mai mult noile priorităţi de politică, de exemplu hidrogenul şi bateriile. Această reorientare nu a fost însă susţinută de o analiză strategică clară a potenţialului acestor tehnologii în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sau a contribuţiei lor la obiectivele industriale şi strategice ale UE.
Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) acoperă mii de centrale electrice şi de instalaţii industriale din Spaţiul Economic European. Ea este larg recunoscută drept cea mai mare piaţă a carbonului din lume.
Prin acest sistem de "limitare şi tranzacţionare", UE stabileşte un plafon pentru emisiile totale din anumite sectoare, cum ar fi producţia de energie electrică şi termică, producţia industrială, aviaţia şi transportul maritim. Întreprinderile trebuie să deţină certificate de emisii pentru fiecare tonă de COâ pe care o emit şi le pot revinde pe piaţa carbonului. Emisiile capătă astfel un cost real, în spiritul principiului "poluatorul plăteşte". Cum plafonul este redus an de an, certificatele tot mai puţine pun presiune pe întreprinderi să scadă emisiile, motivându-le să investească în soluţii tehnologice mai curate.
Fondul pentru inovare a înlocuit (şi a extins totodată) programul anterior NER300, care sprijinea proiecte legate de energia din surse regenerabile şi de captarea carbonului.
Auditorii au evaluat dacă acest fond este eficace în sprijinirea extinderii proiectelor demonstrative inovatoare (iniţiative-pilot de amploare care testează noi tehnologii în medii industriale sau energetice reale înainte de introducerea lor pe scară largă pe piaţă) şi dacă contribuie la obiectivele de decarbonizare ale UE. Auditul a acoperit perioada cuprinsă între 2020 şi iunie 2025 şi a inclus vizite la şapte proiecte din Danemarca, Franţa, Germania, Italia şi Spania.
Comentează