Sărbătorile zilei din 10 ianuarie 2024 - Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei; Sf. Cuv. Antipa de la Calapodeşti; Sf. Ier. Dometian, episcopul Melitinei
Ortodoxe
Sf. Ier. Grigorie, episcopul Nyssei; Sf. Cuv. Antipa de la Calapodeşti; Sf. Ier. Dometian, episcopul Melitinei
Greco-catolice
Sf. Grigore de Nissa; Sf. cuv. pr. Marcian; Sf. cuv. ep. Domeţian
Romano-catolice
Ss. Agaton, pp.; Grigore de Nyssa, ep.; Paul, primul pustnic
Sfântul Ierarh Grigorie, episcop al Nyssei, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 10 ianuarie.
La fel ca şi fratele său, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie a primit o educaţie strălucită în cele mai cunoscute şcoli ale vremii. A fost căsătorit, iar soţia sa, Teozva, după hirotonia Sfântului Grigorie, a fost sfinţită diaconiţă, slujind bolnavilor şi îngrijind de cei săraci.
După moartea soţiei, Sfântul Grigorie a fost ridicat la treapta episcopiei, în Nyssa, Capadocia. A fost izgonit din scaunul episcopal de împăratul Valens (364-378), care era adept al ereziei ariene.
Sfântul Grigorie a participat la lucrările Sinodului II Ecumenic, în anul 381, întărind credinţa în dumnezeirea Duhului Sfânt.
Se spune despre Sfântul Grigorie al Nyssei că semăna foarte mult cu fratele său Sfântul Vasile, însă era cărunt şi puţin mai vesel.
* Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti este sărbătorit în Biserica Ortodoxă Română în ziua de 10 ianuarie.
Sfântul Antipa, numit din botez Alexandru Luchian, s-a născut în 1816, în satul Calapodeşti, Bacău. La 20 de ani, s-a călugărit şi a intrat în obştea Mănăstirii Căldăruşani, unde a stat doi ani. A plecat apoi la Sfântul Munte şi s-a stabilit la Schitul românesc Lacu, unde a vieţuit 15 ani.
La Muntele Athos a învăţat rugăciunea inimii, smerenia şi ascultarea desăvârşită. După perioada petrecută la Schitul Lacu, s-a stabilit pentru patru ani la Mănăstirea Esfigmenu, unde a fost făcut schimnic, primind numele de Antipa.
În anul 1860 Cuviosul Antipa a părăsit Muntele Athos şi s-a reîntors în Moldova, la mănăstirile din preajma Iaşilor. Dar văzându-se împresurat de mulţi credincioşi, căci numele lui se vestise în toată ţara, după trei ani a plecat să se închine la moaştele cuvioşilor părinţi de la Pecersca. Apoi a ajuns la mănăstirile din nord, uimind pe toţi cu sfinţenia vieţii lui. De aici, auzind de vestita Mănăstire ortodoxă Valaam, aflată pe o insulă din lacul Ladoga, Cuviosul Antipa, iubind liniştea şi înstrăinarea, în anul 1865 s-a aşezat în această mănăstire. Aici trăiau călugări foarte sporiţi, lucrători neîntrecuţi şi dascăli iscusiţi ai rugăciunii lui Iisus.
În Mănăstirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa încă 17 ani de zile, învrednicindu-se de darul preoţiei.
Cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobândise de la Dumnezeu darul facerii de minuni şi al înaintevederii. Căci cunoştea gândurile cele ascunse ale oamenilor şi pe mulţi îi povăţuia pe calea mântuirii. Era de asemenea şi un mare părinte duhovnicesc şi dascăl iscusit al rugăciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut atât în Carelia cât şi în Rusia de nord, încât mulţi monahi şi credincioşi iubitori de Dumnezeu îl căutau şi îi urmau învăţăturile. Avea şi în Mănăstirea Valaam câţiva ucenici aleşi, dintre care cel mai sporit era ieroschimonahul Pimen, bărbat cuvios şi foarte învăţat.
Cuviosul Antipa Atonitul şi-a dat sufletul cu pace în braţele Mântuitorului Hristos, la 10 ianuarie 1882, şi a fost înmormântat la Valaam. Este singurul călugăr român care s-a nevoit în această vestită mănăstire isihastă din nordul Europei.
În anul 1883, văzând părinţii Mănăstirii Valaam că ieroschimonahul Antipa Luchian este venerat de ucenici şi de credincioşi ca sfânt, au rânduit să i se scrie viaţa pe scurt spre lauda lui Dumnezeu şi folosul sufletesc. Astfel, ieroschimonahul Pimen, ucenicul său de chilie, scrie în acelaşi an nevoinţa părintelui său duhovnicesc, intitulată "Vrednicia de pomenire viaţă a ieroschimonahului Antipa".
Viaţa Cuviosului Antipa a fost tipărită la Petersburg de două ori, în anii 1883 şi 1893, răspândindu-se atât în Rusia şi Finlanda, cât şi în Muntele Athos. Canonizarea şi trecerea în rândul sfinţilor a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906.
Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinţilor în urma şedinţelor de canonizare din 20-21 iunie 1992. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; https://doxologia.ro)
Comentează