Sărbătorile zilei din 7 august 2024 - Sf. Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Cuv. Pafnutie - Pârvu Zugravul; Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul
Ortodoxe
Sf. Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Cuv. Pafnutie - Pârvu Zugravul; Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul; Sf. Ier. Narcis, arhiepiscopul Ierusalimului; Sf. Cuv. Nicanor
Greco-catolice
Sf. cuv. m. Dometie Persul
Romano-catolice
Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m.; Caietan, pr.
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este pomenită în calendarul creştin ortodox în ziua de 7 august.
Sfânta Teodora s-a născut în satul Vânători, judeţul Neamţ, în jurul anului 1650. Tatăl său, Ştefan Joldea, era paznic al Cetăţii Neamţului şi "armaş", adică făcător de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei.
La îndemnul părinţilor, Teodora s-a căsătorit cu un tânăr din Ismail, dar neavând copii, sufletul Teodorei ardea de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu.
Astfel, fericita Teodora a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti - Vrancea, iar după doi ani şi soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor. În obşte, Cuvioasa Teodora, fiind aleasă şi întărită de harul Duhului Sfânt, întrecea pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia şi cu nevoinţa duhovnicească.
Odată cu păzirea poruncilor dumnezeieşti, monahia Teodora a mers pe calea cea strâmtă a sfaturilor evanghelice: sărăcia de bunăvoie, curăţia trupească şi sufletească, ascultarea.
După o năvălire a turcilor în părţile Buzăului, care au incendiat schitul, toate surorile din obşte s-au risipit în pădurile seculare din partea locului. La fel a făcut şi Cuvioasa Teodora. S-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig şi tot felul de încercări.
Răposând stareţa ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla.
După ce mai întâi s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mânăstirea Neamţ, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredinţată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o că de va răbda asprimea vieţii pustniceşti, să rămână acolo până la moarte; iar de nu va putea suferi ispitele şi frigul iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe.
Acolo a locuit mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni, în lacrimi şi mătănii, uitată de lume, îndurând multe ispite. Numai duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o spovedea şi o împărtăşea cu Sfintele Taine ale lui Hristos.
După o vreme, murind duhovnicul ei, Sfânta Teodora a rămas singură.
"Cu timpul i s-au rupt şi hainele, iar ca hrană avea doar măcriş, fructe de pădure şi alune. În această şcoală a liniştii şi nevoinţei a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării şi al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu mai suferea nici de frig, nici de foame; nici diavolii nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni şi era ca un diamant strălucitor în munţii Sihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită de darul Duhului Sfânt". (Vieţile Sfinţilor)
Ajungând aproape de sfârşitul vieţii, Sfânta Teodora s-a rugat lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtăşească cu Preacuratele Taine. Cu rânduială dumnezeiască, aceasta i-a fost descoperită egumenului Sihăstriei.
După ce a fost împărtăşită, Sfânta Teodora s-a mutat la cele veşnice, iar vestea despre viaţa şi nevoinţele ei s-a răspândit repede în toate mănăstirile şi satele din Moldova, începând astfel procesiunile la mormântul ei din peşteră.
Moaştele Sfintei Teodora au rămas în peştera de la Sihla în jur de 100 de ani. După anul 1830, moaştele Sfintei Teodora au intrat în posesia familiei Sturza, care le-a aşezat în raclă de argint în biserica ctitorită de ei din Miclăuşeni-Iaşi. În anul 1856, moaştele Sfintei Teodora au fost date Mănăstirii Pecersca din Kiev, locul unde se află şi azi, în schimbul unor veşminte arhiereşti şi preoţeşti din fir.
"Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei, spre întristarea noastră a tuturor". (Vieţile Sfinţilor)
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o pe Sfânta Teodora de la Sihla, trecând-o în rândul sfinţilor, fiind prăznuită în fiecare an la 7 august.
* Sfântul Cuvios Pafnutie, cel care în viaţa de mirean a fost Pârvu Zugravul, iconar vestit cunoscut cu numele de Pârvu "Mutul", s-a născut în Câmpulung Muscel, la 12 octombrie 1657, ca fiu al preotului Ioan Pârvescu (1623-1702).
La 18 ani, Pârvu a fost trimis să înveţe pictura în Bucovina, cu un vestit meşter rus. Acolo a deprins tainele pictării icoanelor şi a luat ca pildă de iconografie numeroasele mănăstiri şi biserici bucovinene, împodobite cu picturi interioare şi exterioare.
Pârvu Pârvescu a primit supranumele de "Mutul" nu pentru că ar fi fost mut, ci deoarece picta fără să vorbească şi fără să mănânce, adică în post şi rugăciune. Dacă spunea vreun cuvânt sau gusta hrană, întrerupea lucrul în ziua respectivă. Astfel, făcea mai lucrător darul primit de la Dumnezeu, dobândind har pentru nevoinţa sa şi iscusinţă în lucrarea iconografiei.
Cuviosul Pafnutie - Pârvu, iconarul de la Robaia, a fost recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine şi brâncoveneşti, întemeietor şi dascăl al unei şcoli de iconografie bizantină cu specific naţional, dar şi ca un mare trăitor al Ortodoxiei româneşti.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinţilor, în anul 2017, an închinat iconarilor şi pictorilor bisericeşti, rânduindu-i zi de pomenire în data de 7 august. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; https://basilica.ro)
Comentează