Sărbătorile zilei din 7 septembrie 2025 - Sf. Cuv. Simeon și Amfilohie de la Pângărați; Sf. Mc. Sozont; Sf. Cuv. Casiana Imnografa
Ortodoxe
Sf. Cuv. Simeon și Amfilohie de la Pângărați; Sf. Mc. Sozont; Sf. Cuv. Casiana Imnografa
Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci
Greco-catolice
Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. Sf. m. Sozont
Romano-catolice
Duminica a 23-a de peste an
Sf. Regina, fc. m.
Sărbătorile zilei
Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie au fost canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în martie 2008, cu zi de prăznuire la 7 septembrie.
* Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț.
A intrat în obștea Mănăstirii Bistrița. Dorind însă să-și petreacă viața monahală în isihie și rugăciune neîntreruptă, cu binecuvântarea duhovnicului său, în anul 1432, s-a retras, împreună cu doi ucenici, într-o poiană, pe malul stâng al pârâului Pângărați. Aici, și-a ridicat o chilie din bârne de brad, iar în 1461, cu ajutor bănesc din partea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504), a construit o bisericuță de lemn, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Biserica a fost sfințită de mitropolitul Teoctist I al Moldovei, în ziua de 26 octombrie, același an.
Tot atunci, Cuviosul Simeon a fost hirotonit preot și rânduit egumen al noului așezământ monahal, ctitoria sa, care i-a purtat numele până în anul 1508 (Schitul lui Simeon), când a devenit Mănăstirea Pângărați.
În anul 1476, în timpul năvălirii turcilor, bisericuța de lemn a fost arsă, iar Cuviosul Simeon a trecut munții în Transilvania, așezându-se cu ucenicii săi la Mănăstirea Cașiva, de lângă Cetatea Gurghiului. În toamna aceluiași an, s-a mutat la cele veșnice, fiind îngropat în respectiva mănăstire.
Osemintele sale au fost aduse în Moldova, la dorința Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, spre sfârșitul anului 1484; o parte dintre acestea a fost așezată într-o raclă, păstrată în vistieria voievodului 'pentru blagoslovenie', iar cealaltă parte a fost îngropată în Cetatea Sucevei.
* Sfântul Cuvios Amfilohie s-a născut în anul 1487, într-un sat din nordul Moldovei. A intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Moldovița. În jurul anului 1508, a plecat la Mănăstirea Pângărați, unde a fost ales stareț, îndrumând obștea monahilor de aici timp de 58 de ani.
Un contemporan al său, ieromonahul Anastasie de la aceeași mănăstire, mărturisește că starețul Amfilohie avea, pe lângă râvna pentru nevoințele duhovnicești, și preocupări cărturărești și artistice.
Prețuindu-l în chip deosebit, domnul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561 și 1564-1568) l-a ajutat să construiască, în anul 1560, o biserică din zid, pe locul celei de lemn care fusese arsă, fiind sfințită de mitropolitul Grigorie al Sucevei.
În 1566, Cuviosul Amfilohie a rânduit egumen, în locul său, pe ieromonahul Teodorit, iar el s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Moldovița, unde a primit marea schimă sub numele de Enoh, petrecând în asceză și rugăciune încă patru ani de zile.
A trecut la cele veșnice în 1570, fiind îngropat de ucenici la Moldovița.
* Sfântul Sozont a fost păstor și învățător al legii Domnului pentru ceilalți păstori, copii și bărbați, care se adunau în jurul lui. 'Așa, pe mulți a adus la Sfântul Botez, pentru că darul Domnului nostru Iisus Hristos era întru dânsul'. (Viețile Sfinților)
Tânărul Sozont a mers în cetatea Pompeiopol, în care credința creștină scădea din pricina sărbătorilor păgâne, și a intrat în templu, unde se găsea un idol de aur, a luat o mână din această statuie și, sfărâmând-o, a împărțit-o la săraci. Pentru că nu voia ca altcineva să pătimească pentru acest fapt, a mers singur la guvernatorul Maximian și a recunoscut că el a luat mâna idolului.
Sfântul Sozont a fost atunci mult chinuit, așa cum era obișnuit să fie chinuiți creștinii mărturisitori.
'Deci, mai întâi, l-au spânzurat și cu drugi de fier peste coaste l-au strujit; apoi încălțându-l cu încălțăminte de fier care avea piroane ascuțite pe dinăuntru, l-au pornit prin cetate, iar sfântul preumblându-se astfel, slăvea pe Hristos Dumnezeu. După aceasta, iarăși îl spânzurară pe lemn și cu toiege de fier foarte tare îl bătură, cât nu numai trupul, ci și oasele i-au sfărâmat'. (Viețile Sfinților)
În acele munci, Sfântul Mucenic Sozont și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com; 'Monahismul ortodox românesc', vol. II, 2016)
Comentează