Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă o analiză Hotnews pe tema luptelor interne din PSD în contextul în care baronii încă nu au identificat un lider potrivit pentru a-i lua locul lui Liviu Dragnea.
Hotnews:
Se ascut din nou sabiile in PSD iar ecourile tensiunilor interne se aud deja pana la public. Premierul Mihai Tudose a declarat azi ca nu este de acord cu beneficii financiare pentru urmasii Regelui. Cu asta submineaza explicit proiectul depus de liderul PSD, Liviu Dragnea si de liderul ALDE, Calin Popescu Tariceanu. Cei doi vor sa reglementeze statutul Casei Regale si sa acorde inclusiv un buget annual de cheltuieli pentru urmasii Regelui Mihai.
Niculae Badalau i-a amintit lui Mihai Tudose ca nu este presedintele PSD. Precizarea baronului de Giurgiu agraveaza de fapt problema. Cum, Tudose a inceput a aiba comportament de lider? Cine se crede regele baltilor, imparatul mlastinii din Kiseleff? Atentie, totusi, la Badalau. Chiar daca pare ca-l pune la punct pe Tudose, cine urmareste cu atentie situatia din PSD stie ca relatiile baronului cu Dragnea s-au deteriorat de cand i-a zburat oamenii din Guvern si l-a indepartat de la resurse pentru a nu acumula putere.
Badalau este doar unul dintre liderii locali ai PSD gata oricand sa schimbe tabara, jucator la doua captete pana in ultima clipa. Vi-l amintiti cat de discret s-a prezentat la mitingul din fata DNA? Pare inca loial sefului, dar in realitate comploteza de zor impotriva lui. Badalau nu reprezinta vreo exceptie, mai toti baronii actioneaza si gandesc la fel. Cei mai multi au realizat ca epoca Dragnea s-a terminat, dar inca nu stiu exact pe cine ar fi mai bine sa aduca in loc.
Paul Stanescu de la Dezvoltare, om de incredere si legat de liderul PSD prin zeci de fire si afaceri comune de cand erau amandoi jupani de judete invecinate, nu va ezita o secunda sa intoarca armele daca simte miros de sange. Faptul ca Ministerul Dezvoltarii s-a constitutit parte civila in dosarul Tel Drum, dupa cum a dezvaluit Adevarul, are o anumita relevanta. Potrivit informatiilor HotNews.ro, Tudose ar mai avea nevoie de cativa baroni pentru a-si asigura o baza de sustinere in partid. Foarte probabil ca pesedistii nu se omoara dupa el, dar devine mai simpatic acum, cand face bugetul si imparte bani. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Fondul de investiţii J.C Flowers a preluat subsidiara locală a Piraeus Bank de la banca grecească cu acelaşi nume şi îşi face astfel oficial intrarea în sistemul bancar românesc după o îndelungată perioadă de negocieri. Între cele două părţi s-au purtat discuţii şi anul trecut, însă dealul a picat din cauza neînţelegerilor pe preţ.
Fondul a reluat negocierile, însă, şi a câştigat acum procesul de preluare în care s-a luptat cu grupul ungar OTP Bank. J.C Flowers a mai încercat să intre pe piaţa locală şi prin preluarea băncii Carpatica, însă şi acolo dealul a picat. Fondul voia să cumpere şi Piraeus şi Carpatica şi să creeze un grup mai mare care să îi permită să fie mai vizibil pe piaţa bancară românească.
Venirea lui J.C Flowers, primul nume străin care intră în sistemul financiar local, după mulţi ani, arată că există interes pentru sistemul bancar local, cu un teren de joacă pentru 36 de bănci. Piraeus este un jucător de talie medie, anul trecut ocupând locul 13 în piaţă cu o cotă de 1,67%.
Tranzacţia dintre J.C Flowers şi grupul Piraeus aşteaptă acordul BNR şi al fondului de stabilitate financiară din Grecia. (Mai multe detalii AICI)
Deutsche Welle:
Nu e deloc ușor să redefinești rolul Securității în istoria recentă și să-i atribui un rol care ar putea ieși, aparent, din negativitatea absolută, tinzând să devină dacă nu pozitiv, cel puțin ambiguu.
Mircea Dinescu observă cu explicabilă nemulțumire că Parchetul în comunicatul său cu privire la stadiul ”Dosarului Revoluției” nu pomenește nimic despre Securitate. Sau cel puțin nu în mod explicit, ci numai prin implicare: ” Carevasăzică teroriștii n-au existat. A existat numai o frumoasă psihoză produsă de sculele buclucașe din dotarea armatei: imitatoare de foc militar; imitatoare ale desantului de parașutiști; radio-electronice pentru prostirea radarului.”
Chiar dacă în decembrie 1989 s-a desfășurat o lovitură de stat camuflată în spatele unei revolte încurajate și stimulate prin diverse mijloace, oameni ca Mircea Dinescu au contat foarte mult, iar dăruirea și entuziasmul nu ar trebui minimalizate, chiar dacă jucau ei înșiși un rol, fără să știe. Ei erau primii oameni care vorbeau din nou liber în public și nu oricum, ci în fața a milioane de telespectatori. Într-un anumit sens, cu toată agitația lor de la Televiziune, ei inițiau o revoluție pe care au continuat-o apoi toate publicațiile libere din primele luni ale anului 1990 și care se vindeau ca pâinea caldă în zeci și sute de mii de exemplare, așa cum nu s-a mai întâmplat niciodată de atunci. Era revoluția limbajului public, care ar fi trebuit apoi să atragă după sine eliberarea gândirii politice.
Prin urmare, Mircea Dinescu e pe bună dreptate nemulțumit să vadă cum scoaterea la iveală a complotului îi minimalizează efortul și entuziasmul. Dar faptele sunt fapte. Manipulați au fost toți ”revoluționarii” și nu pentru că li s-a dictat ce să spună, ci pur și simplu pentru că au fost lăsați să spună. Până la un moment dat. Și cu toții, unii mai devreme, alții mai târziu, au înțeles acest lucru. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Alegerile regionale din Catalonia s-au derulat din dorinţa premierului spaniol Mariano Rajoy de a restabili “normalitatea” în această regiune. Există însă o “normalitate” care ar trebuie restabilită în toată Europa, pentru că ea prezintă simptomele tot mai grave ale unei “crize” identitare.
De unde venim? Cine suntem? În ce direcţie ne îndreptăm? Iată trei întrebări cu substrat filozofic vechi poate de cînd lumea. Există proverbe comune în diferite culturi care pot fi sintetizate cam aşa: dacă vrei să ştii cine eşti uită-te înapoi să vezi de unde vii. Construcţia europeană a încercat, într-un fel, să reformuleze proverbul propunînd, ca răspuns la neliniştile identitare, privirea spre viitor: uitaţi-vă la ceea ce avem de construit şi veţi şti cine sunteţi. Cînd viitorul nu este însă destul de luminos, obsesia rădăcinilor revine în forţă hrănită practic de un instinct de conservare.
Există, în istoria omenirii, experienţe identitare extrem de interesante, dar nici una nu s-a impus ca o “reţetă” valabilă peste tot. Comunismul în versiunea sovietică a încercat să şteargă originile şi identăţile regionale pentru a transforma milioane de oameni în buni sovietici, altfel spus în "oameni noi" care privesc exclusiv spre viitor. O experienţă eşuată, la fel ca şi în Yugoslavia unde nici în regim de libertate şi nici în regim de totalitarism respectivii locuitori n-au devenit yugoslavi ci au rămas sîrbi, croaţi, bosniaci, sloveni…
Un caz aparte este Franţa în care un stat extrem de puternic şi de centralizat i-a transformat în buni francezi pe bretoni, pe normanzi, pe occitani. Totala marginalizare a limbilor şi a identităţilor regionale a dus la formarea francezului de azi, dar nu chiar peste tot, pentru că insula Corsica scapă de fapt acestui mecanism. Ar putea oare, într-o zi, să creeze Europa europeni aşa cum a creat America americani? Da, poate peste o mie de ani, dacă lucrurile vor merge bine. Pînă atunci, Europa va rămîne un mozaic de identităţi care în momente de angoasă, cum sunt cele suscitate de globalizare şi de imigraţie, intră într-un fel de nelinişte. (Mai multe detalii AICI)
