Premium
Susținători istorici ai statului evreu, druzii formează o comunitate strânsă, în prima linie în efortul de război israelian împotriva Hamas. Dar această minoritate arabă legată de Israel printr-un "pact de sânge" se consideră marginalizată și discriminată de controversata lege a statului național din 2018, care stabilește Israelul ca stat evreu. În fața presiunilor exercitate de reprezentanții săi, coaliția guvernamentală condusă de Benjamin Netanyahu pare deschisă unor concesii.
Loialitatea druzilor față de statul evreu este apreciată la adevărata sa valoare? Această veche dezbatere din Israel se confruntă cu o nouă vigoare în contextul războiului cu Hamas, la care participă activ această comunitate arabă dintr-o ramură a islamului șiit. Singurii neevrei supuși serviciului militar, druzii luptă în masă în rândurile armatei israeliene, dar simt că nu sunt suficient de recunoscuți.
"Este timpul ca guvernul să devină conștient de comunitatea druză, de soldații săi și de cei care au căzut în luptă", a scris șeicul Mowafaq Tarif, un cleric druz, într-o scrisoare adresată la începutul lunii noiembrie premierului Benjamin Netanyahu. "Este timpul ca guvernul și Knessetul să modifice legea statului național și să repare distorsiunile istorice cu privire la comunitatea druză, ancorând în același timp comunitatea și drepturile sale în legislaţie".
Legea "Statului Național al Poporului Evreu" din 2018, care definește Israelul ca stat evreu și a cărui singură limbă oficială este ebraica, a fost trăită ca o trădare de către această comunitate religioasă vorbitoare de arabă, legată de Israel printr-un "pact de sânge". Această expresie desemnează alianța neclintită dintre druzi și Israel unde, în schimbul sângelui vărsat în luptă, autoritățile israeliene le-au acordat protecție și o formă de autonomie, ratificată de Knesset în 1963, în special în materie de educație și justiție administrativă.
"În 2018, ei au fost primii care au demonstrat [împotriva acestei legi] pentru că au văzut-o ca pe o încălcare a contractului cu Israelul. De la nașterea statului evreiesc în 1948, druzii se consideră aliați ai Israelului, deoarece este o minoritate etno-religioasă a cărei tradiție politică rezidă în alianța cu cel mai puternic", explică Denis Charbit, profesor de științe politice la Universitatea Deschisă din Israel.
Practicând un islam heterodox și sincretic, druzii resping sharia, legea islamică și obligațiile sale rituale, cum ar fi postul Ramadanului. Considerați eretici de sunniți și șiiți, ei au fost în mod regulat subiectul persecuției de-a lungul istoriei lor, întărind o formă de retragere comunitară și de cult al secretului.
Ascensor social
De la atacurile teroriste comise de Hamas pe 7 octombrie, cel puțin șase soldați druzi se numără printre cei 390 de soldați israelieni uciși în luptă. Pentru acești aliați istorici ai mișcării sioniste, participarea la efortul de război este un element central al identității lor. În 1948, Unitatea 300, prima unitate druză, a intrat în rândurile armatei israeliene. Spre deosebire de arabii israelieni, bărbații druzi au fost obligați să facă serviciul militar din 1956. Pentru autoritățile israeliene, această comunitate discretă, prezentă și în Liban și Siria, reprezintă un model de integrare.
"Ne considerăm angajați să servim în Forțele de apărare israeliene. Facem acest lucru cu mândrie ca israelieni", spune Anan Kheir, avocat și membru al asociației veteranilor druzi. "Rata de angajare a tinerilor de 18 ani este de 87% în rândul druzilor, comparativ cu 67% în rândul evreilor. Nimeni nu face mai mult decât noi pentru Israel", adaugă el, amintind că 452 de soldați druzi și-au pierdut viața apărând Israelul încă de la momentul creării sale.
Pentru druzii israelieni, o carieră militară oferă un mijloc puternic de ascensiune socială. "Druzii au rezerve în privința modernității, ceea ce le provoacă un handicap într-o societate dinamică și liberală: noțiunea de egalitate bărbaţi-femei nu este deloc evidentă printre ei. Ei trăiesc în autarhie economică și sunt, de asemenea, foarte puțini cu studii superioare în comparație cu restul populației arabe israeliene. Prin urmare, ei se pot califica în general pentru poziții mai puțin bine plătite", analizează Denis Charbit.
Un mare număr dintre ei decide, așadar, să se orienteze către o carieră militară, iar mulți membri ai comunității au ajuns în poziții înalte în lanțul de comandă. Până în prezent, cel mai înalt ofițer care a murit în incursiunea terestră din Gaza este locotenent-colonelul Salman Habaka, originar dintr-un sat druz din Galileea.
"Mijlocul de ascensiune socială pe care îl oferă armata funcționează deosebit de bine pentru comunitatea druză. Faptul că araba este limba lor maternă le permite să ocupe poziții strategice și capitale, în special în timpul operațiunilor de aplicare a legii în teritoriile ocupate, unde nu au nevoie de serviciile unui traducător și pot discuta și negocia direct", subliniază Denis Charbit.
Druzii la înghesuială
Dacă "pactul de sânge" care leagă Israelul de druzi nu este pus în discuție, pierderile înregistrate de comunitate în atacul din 7 octombrie și după aceea, precum și implicarea acesteia în războiul din Gaza au adus revendicările acestei minorități religioase în prim plan.
De câteva decenii, druzii se consideră marginalizați din punct de vedere socio-economic, acuzând statul de lipsa investițiilor în cele 16 sate din nordul Israelului unde sunt stabiliți în exclusivitate.
Principala lor revendicare se referă la locuințe și, mai ales, ceea ce comunitatea consideră a fi o aplicare cu geometrie variabilă a planului de ocupare a terenului. Membrii acestei minorități arabe, ancorați în această regiune muntoasă a Orientului Mijlociu de un mileniu, aleg în cea mai mare parte să își fondeze un cămin în inima leagănului lor cultural și identitar.
Totuşi, în condițiile în care planurile urbanistice nu au evoluat de câteva decenii, spațiul începe să se epuizeze, obligându-i pe druzi să construiască clădiri ilegale. "Noi, druzii, construim doar în satele noastre. Problema este că, în loc să extindem zona în care avem voie să construim, ca în așezările evreiești sau în orașele mari, autoritățile nu ne oferă nicio altă soluție", se plânge Anan Kheir.
Potrivit estimărilor, aproximativ două treimi din casele druze din Israel au fost construite fără autorizații în ultimele decenii, cu risc de demolare, dar mai ales amenzi de plătit pentru contravenienți. Adoptată în 2017, așa-numita lege "Kaminitz" a înăsprit considerabil sancțiunile financiare.
"Ne distrug portofelele și contul bancar", declară pentru AFP Ashraf Halabi, un antrenor de baschet care trebuie să plătească amenzi în jur de 600.000 de șekeli (aproximativ 148.000 de euro) pentru că și-a construit ilegal casa și piscina la periferia satului Beit Jann.
"Druzii și în special cei mai tineri suferă de această situație. Cerem de zece ani să ne putem extinde municipalitățile, dar nu se întâmplă nimic", se plânge Anan Kheir.
Această frustrare a fost deosebit de evidentă vara trecută, cu o serie de mitinguri mari pe Înălțimile Golan pentru a protesta împotriva unui proiect de parc eolian pe terenuri aparținând druzilor.
"Sunt doar promisiuni"
Din 2018 și de la adoptarea legii statului național, care consacră identitatea evreiască a Israelului, comunitatea druză, în mod tradițional discretă, a devenit din ce în ce mai vocală. "Cu această lege, fie ești evreu, fie nu ești. Se creează cetățeni de rangul al doilea", spune avocatul Anan Kheir.
Cu toate acestea, guvernul de coaliție de guvernământ al Israelului pare gata să facă un gest. Deputatul Ofir Katz și ministrul de externe Eli Cohen, ambii membri ai Likud, partidul de dreapta conservator, au anunțat pe 19 noiembrie un proiect de lege fundamentală, având valoare cvasi-constituțională în Israel, pentru a consacra statutul comunității druze.
"Este destul de rar ca Likudul să răspundă imediat la acest tip de revendicări", arată Denis Charbit. Cu toate acestea, comunitatea druză nu dorește o lege anume, ci mai degrabă ca principiul egalității între cetățeni să fie integrat în celebra lege a statului-națiune al poporului evreu".
Întrebat de jurnalişti despre posibilitatea modificării controversatei legi din 2018, Benjamin Netanyahu a avut însă grijă să nu se angajeze în această privinţă. "Druzii sunt o comunitate prețioasă. Ei luptă, cad în luptă, Israelul le va oferi ceea ce merită", a comentat pur și simplu premierul israelian.
Între timp, ideea de înghețare a amenzilor pentru construcțiile ilegale ridicate de druzi a fost menţionată de mai mulți oficiali Likud. "Noi simțim că guvernul vrea să fie util și asta acum, nu după războiul cu Hamas", vrea să creadă Anan Kheir. "Dar cu acești politicieni, nu este niciodată alb sau negru. Și, în acest moment, sunt doar promisiuni".
Sursa: Revista Presei Rador Radio România
