Premium
Miercuri se împlineasc 160 de ani de la înființarea, la 27 iulie/8 august 1862, a Departamentului Trebilor Străine și de Stat.
„Aniversăm, astăzi, 160 de ani de la înființarea serviciului diplomatic al României. Istoria sa este strâns legată de existența însăși a statului român, acțiunea diplomatică fiind crucială pentru recunoașterea țării noastre drept stat independent şi suveran. Această aniversare este un moment semnificativ, care ne oferă oportunitatea de a reflecta asupra rolului și obiectivelor Ministerului Afacerilor Externe de astăzi.
Activitatea diplomatică și serviciul diplomaților români au fost constant ghidate de protejarea interesului național, îmbrăcând forma promovării valorilor și obiectivelor României în lume. De asemenea, MAE a jucat si continuă să joace un rol esențial în procesul de integrare europeană şi euroatlantică a țării noastre. Membrii corpului diplomatic și consular român nu sunt doar vocea României în lume, ci și interfața Statului român cu cetățenii săi aflați în străinătate”, a declarat premierul Nicolae Ciucă.
Premierul a adăugat că o diplomație eficientă nu se poate realiza fără un Minister al Afacerilor Externe puternic, unit în jurul unei misiuni clare și sprijinit de un corp de profesioniști dedicați. „Prestația acestora rămâne valoroasă nu doar prin implementarea mandatului direct al MAE, dar și prin punerea expertizei diplomatice în slujba altor părți ale administrației centrale române”.
„Privind înapoi, în istorie, realizăm că apariția unei instituții moderne dedicate diplomației, precum și reglementării și gestionării legăturilor externe ale tânărului Stat, în anul 1862, a impulsionat eforturile de emancipare politică şi de dobândire a unui profil internațional bine conturat, care să impună România drept stat independent şi suveran. O componentă esențială a politicii externe românești a constituit-o, la acel moment, încurajarea unei diplomații pragmatice și curajoase, orientată spre realizarea obiectivelor fundamentale ale națiunii române.
Prima sarcină a ministerului nou înființat a fost îndeplinirea obiectivelor fundamentale ale recunoașterii internaționale și desăvârșirii Unirii Principatelor: primul legat de recunoașterea de către Europa a dublei alegeri a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, celălalt de acceptarea de către Poartă și puterile garante a unirii depline în plan politic și administrativ.
În cei 160 de ani de funcționare, Ministerul Afacerilor Externe a trecut și prin perioade dificile, de la Războiul de Independență, Războaiele Balcanice, cele două Războaie Mondiale și dictaturile fascistă și comunistă, la provocările acute din prezent. Între angajații ministerului au fost eroi și veterani, salvatori considerați „drepți între popoare” pentru acțiunile lor în timpul Holocaustului, personalități care au acționat cu toată determinarea pentru realizarea obiectivelor și intereselor naționale.
În pofida dificultăților istorice, Ministerul Afacerilor Externe a acționat întotdeauna ca vector de modernizare și progres ale României.
Personalități ca Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu sau Vespasian Pella, alături de numeroși alți diplomați au contribuit la evoluția instituțională și conceptuală a Diplomației Române și instituției noastre.
Istoria Ministerului Afacerilor Externe continuă să fie scrisă, zi de zi, de oamenii care servesc astăzi într-o instituție ce apără interesele unei țări democratice, libere, stat membru responsabil al Uniunii Europene și Aliat de încredere în cadrul NATO, Partener Strategic al Statelor Unite ale Americii, un stat puternic angajat în promovarea respectării dreptului internațional, a ordinii internaționale bazate pe reguli, a multilateralismului eficient și drepturilor și libertăților fundamentale”, a declarat ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu .
Ministrul spune că răboiul din Ucraina este test major al angajamentelor reciproce bazate pe solidaritate și acțiune concretă. „În acest sens, răspunsul european și euroatlantic ferm este fundamentat pe aceleași valori care ghidează ansamblul acțiunii Ministerului Afacerilor Externe. Alături de aliații și partenerii noștri, suntem profund angajați în formularea unui răspuns diplomatic complex la această agresiune, cu tragice consecințe umanitare și costuri economice inestimabile.
Nu este prima dată când Ministerul Afacerilor Externe este pus în fața unor asemenea circumstanțe. Este, însă, pentru prima dată când, inclusiv ca rezultat al unor decenii de muncă diplomatică, România este profund ancorată într-un sistem euroatlantic de valori, securitate și solidaritate de neclintit. Iar aceasta nu înseamnă că amenințările și riscurile pot să fie ignorate; din contră, răspunsul la acestea trebuie dat eficient, amplificând capacitatea realizării obiectivelor noastre esențiale.
Fie că vorbim de schimbări climatice, crize economice, crize securitare, adaptarea diplomației române vizează atât lecțiile învățate în 160 de ani de istorie diplomatică modernă, cât și structurarea unei acțiuni diplomatice reziliente, sub toate dimensiunile sale. Iar adaptarea acțiunii noastre se conturează atât în spațiul interacțiunilor clasice, cât și în spațiul emergent al diplomației digitale”, a adăugat Aurescu.
În toamna anului 1859, în urma alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească, diplomații români ai acelor timpuri au obținut, prin eforturi intense și demersuri profesioniste abile, recunoașterea dublei alegeri, chiar dacă avea un caracter excepțional, fiind valabilă exclusiv pe durata domniei lui Cuza. Doi ani mai târziu, unirea politică și administrativă deplină a țării era de asemenea recunoscută la nivel internațional, iar la 22 ianuarie 1862 fiind format primul guvern al României moderne.
Realizarea recunoașterii internaționale a dublei alegeri a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza și desăvârșirea Unirii Principatelor au reprezentat astfel primele mari demersuri reușite ale diplomației românești moderne.
Printre măsurile de modernizare a statului şi a societăţii româneşti avansate de Alexandru Ioan Cuza s-a înscris şi stabilirea unui portofoliu unic al Afacerilor Străine, în 1862, primul titular al acestei demnităţi fiind Apostol Arsache, înaintea organizării structurii instituționale corespondente. De profesie medic, stabilit în Țara Românească în 1814, el fusese titularul portofoliului afacerilor străine al Țării Românești și în perioadele 24 aprilie 1835 - 13 mai 1837 și 30 aprilie 1861 - 21 ianuarie 1862.
Departamentul Trebilor Străine, precursor al Ministerului Afacerilor Externe de astăzi, a fost înființat la 27 iulie/8 august 1862, prin Decret al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, publicat în „Monitorul. Jurnal Oficial al Principatelor Unite”. Apostol Arsache a fost în funcție, ca ministru al noului stat, în perioada 22 ianuarie 1862 - 24 iunie 1862. Următorul ministru al afacerilor externe al României, conducând Departamentul Trebilor Străine în perioada 24 iunie - 29 septembrie 1862, a fost Alexandru Cantacuzino.
