În timp ce motorul tradițional franco-german al Europei se blochează, cancelarul german Friedrich Merz caută din ce în ce mai mult să facă echipă cu prim-ministrul italian de extremă dreapta Giorgia Meloni, în calitate de copilot în conducerea UE, notează Politico.
Divorțul franco-german
Cei doi urmează să se întâlnească vineri la un summit în opulenta Villa Doria Pamphilj din Roma, pentru a-și consolida alianța în devenire. Amândoi sunt atlantiști de dreapta care doresc să calmeze tensiunile cu președintele american Donald Trump. Și amândoi au frustrările lor față de președintele francez Emmanuel Macron.
În anii trecuți, Germania s-ar fi adresat în mod tradițional Franței în momente decisive pentru a trasa planuri pentru UE, așa că este semnificativ faptul că Merz se aliniază acum cu Meloni în încercarea sa de a promova prioritățile europene de bază în domeniul comerțului și industriei.
În parte, atracția lui Merz către Meloni este determinată de supărarea față de Franța. Berlinul este iritat de faptul că Parisul a încercat să submineze acordul comercial istoric al Mercosur cu America de Sud, pe care germanii l-au dorit de mult timp pentru a promova exporturile industriale. Germania ia în considerare, de asemenea, retragerea dintr-un program comun de avioane de vânătoare în valoare de 100 de miliarde de euro din cauza disputelor cu francezii.
În acest context, alinierea cu Roma are o logică convingătoare.
În timpul summitului de vineri, Merz și Meloni sunt așteptați să semneze un acord de cooperare în domeniul apărării, potrivit diplomaților care lucrează la pregătiri. Nu este clar ce implică acest lucru, dar compania germană Rheinmetall și compania italiană Leonardo au deja o societate mixtă pentru a construi tancuri și alte vehicule militare. În total, la întâlniri vor participa 21 de miniștri de rang înalt din cele două țări, care sunt așteptați să încheie aproximativ 10 acorduri, potrivit guvernului italian.
Poate cel mai ambițios aspect este că Italia și Germania își unesc forțele pentru a elabora un nou plan de relansare a industriei UE și de extindere a exporturilor, într-un document de poziție comun pentru summitul Consiliului European din 12 februarie. Berlinul și Roma se autointitulează „cele două principale națiuni industriale europene” și au condamnat întârzierile acordului Mercosur.
Acest limbaj va irita Parisul.
Pe termen lung
Pentru Giangiacomo Calovini, un parlamentar din partidul Frații Italiei al lui Meloni, care conduce grupul de prietenie italo-german al parlamentului, alianța Merz-Meloni are sens, având în vedere plecarea iminentă a lui Macron de pe scena europeană după alegerile franceze de anul viitor.
„[Cele] două țări au guverne stabile, mai ales dacă sunt comparate cu cel al Franței”, a spus el. „Este clar că Meloni și Merz mai au probabil un drum lung de parcurs, timp în care pot lucra împreună.”
Protejarea relației cu Trump este crucială pentru ambii lideri, iar atât Merz, cât și Meloni au căutat să evite exploziile transatlantice. Aceștia au fost sprijiniți în lupta lor de miniștrii lor de externe, Johann Wadephul și Antonio Tajani.
„Giorgia Meloni și Friedrich Merz au reprezentat aripa europeană cea mai deschisă dialogului cu președintele Trump”, a declarat Pietro Benassi, fost ambasador al Italiei la Berlin și la UE. „Accelerarea oarecum suprarealistă [a evenimentelor] condusă de președintele american confirmă o convergență a pozițiilor Italiei și Germaniei, mai degrabă decât între Italia și Franța sau Franța și Germania.”
Spre deosebire de abordarea blândă de la Roma și Berlin, Calovini l-a acuzat pe Macron de un comportament „contradictoriu” și nefolositor față de Trump. „Acționează ca cel care vrea să provoace Statele Unite ale Americii, dar apoi trimite mesaje text - pe care Trump le-a publicat în mod neelegant - în care îl imploră pe Trump să ia cina”, s-a plâns el.
Chimie bună
Oficialii de la Berlin se entuziasmează acum în privat de cooperarea tot mai mare cu Meloni, descriind relația cu Roma ca fiind de încredere.
„Italia este de încredere”, a spus un oficial guvernamental german de rang înalt, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi cu sinceritate. Nu este un adjectiv pe care autoritățile de la Berlin l-au folosit adesea pentru a-și descrie omologii francezi în ultima vreme.
„Franța este mai verbală, dar Italia este mult mai pragmatică”, a spus Axel Schäfer, un parlamentar de rang înalt din Partidul Social Democrat din Germania, concentrat de mult timp pe relațiile germano-italiene.
Un oficial italian a lăudat, de asemenea, „chimia bună” dintre Merz și Meloni personal. Aceasta contrastează puternic cu relațiile notoriu tensionate dintre Meloni și Macron, care s-au ciocnit frecvent.
În efortul lor de a se apropia, Merz și Meloni au recurs uneori la hiperbolă.
În timpul vizitei sale inaugurale la Roma în calitate de cancelar, anul trecut, Merz a declarat că există „un acord practic complet între cele două țări ale noastre cu privire la toate problemele de politică europeană”.
Meloni a răspuns la aceeași părere.
„Este pur și simplu imposibil să punem la îndoială relațiile dintre Italia și Germania”, a spus ea la acea vreme.
Căsătorie de conveniență
Asta înseamnă exagerare. Cei doi lideri, de fapt, au diferențe considerabile.
Meloni a refuzat să susțină un plan în cele din urmă sortit eșecului, promovat de Merz, de a utiliza active rusești înghețate pentru a finanța ajutorul militar pentru Ucraina. De asemenea, Meloni a reținut pentru scurt timp sprijinul pentru acordul comercial Mercosur pentru a obține concesii pentru fermierii italieni înainte de a-l susține în cele din urmă.
În mod critic, Roma și Berlinul se vor dovedi probabil aliați foarte stângaci când vine vorba de finanțele publice. Italia a insistat mult timp pentru o politică fiscală europeană mai relaxată - și a fost un aliat natural al Franței în acest sens - în timp ce Germania a servit drept disciplinar de fier al continentului în ceea ce privește cheltuielile.
Dar chiar și aici a existat o oarecare convergență, Meloni reducând cheltuielile Italiei, iar Merz conducând o expansiune istorică a cheltuielilor pentru infrastructură și apărare, alimentate de datorii.
Fundamental, o mare parte din alianța tot mai mare dintre Merz și Meloni este un produs al schimbărilor întreprinse pentru propria supraviețuire politică internă.
Meloni și-a târât partidul naționalist Frații Italiei spre centru, în special în chestiuni de politică externă. În același timp, ascensiunea partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) în Germania l-a forțat pe Merz să-și mute brusc partidul conservator spre dreapta în ceea ce privește migrația.
Această fuziune ideologică a permis o încălzire a relațiilor. Întrucât Merz a căutat parteneri la nivel european pentru a reduce drastic fluxul de solicitanți de azil care vin în Europa, pentru a reduce reglementările și pentru a promova mai mult comerț - și pentru a oferi un contrabalans față de Macron - Meloni a devenit o figură din ce în ce mai importantă pentru cancelar.
Totuși, Stefano Stefanini, un fost diplomat italian de rang înalt și reprezentant NATO, a declarat că vor exista întotdeauna limite ale relației.
„Este foarte tactic”, a spus el. „Nu există o strategie coordonată. Există o serie de probleme în care Meloni și Merz se află de aceeași parte.”
Stefanini a remarcat, de asemenea, că angajamentele de cheltuieli - în special pentru proiecte militare - ar fi un domeniu în care Roma s-ar găsi din nou într-o alianță mai naturală cu Franța.
„În ceea ce privește cheltuielile pentru apărare, Italia și Franța sunt mai apropiate, deoarece Germania are capacitatea fiscală de a cheltui singură, în timp ce Italia și Franța trebuie să obțină cât mai mult sprijin financiar posibil din partea UE”, a spus el.
În ciuda acestor diferențe, Meloni a profitat de oportunitatea ei pentru a se apropia de Merz.
„Meloni a înțeles că, având în vedere că există o anumită tensiune în relația franco-germană, s-ar putea infiltra și apropia de Germania”, a declarat Marc Lazar, expert în relațiile franco-italiene, care predă la Universitatea Luiss din Roma și la Sciences Po din Paris.
Comentează