Premium
Filmele, cărțile și documentarele despre vikingi vorbesc, în general, doar despre luptele duse de către nemiloșii și puternicii luptători scandinavi. Cercetătorul Daniel Serra a abordat problema din altă perspectivă și a încercat să afle cum trăiau, de fapt, oamenii din actualele teritorii scandinave. Acesta a studiat rețetele culinare din vremea respectivă pentru asta ne ajută să înțelegem ce consumau ”vikingii”, ce tehnologie aveau și mai ales cum trăiau oamenii obișnuiți, informează BBC.
Deși cuvântul "viking" este adesea folosit pentru a descrie pe oricine a trăit în epoca vikingă, Serra a explicat că, din punct de vedere tehnic, ar trebui să se refere doar la pirații și jefuitorii care au călătorit prin nordul Europei între secolele al VIII-lea și al XI-lea. El a spus că majoritatea oamenilor din această perioadă nu erau invadatori însetați de sânge, ci lucrau ca fermieri, pescari, meșteșugari sau comercianți, iar el și-a făcut o misiune de viață din a cerceta și recrea mâncărurile din perioada respectivă.
"Faptul că știm ce mâncau vikingii ne poate învăța mai multe despre cine erau și cum era societatea lor. Perparatele lor ne spun că vikingii nu erau genul de oameni care mâncau doar carne sau carne crudă, așa cum sunt prezentați uneori. Fără îndoială, societatea din epoca vikingilor putea fi crudă și brutală. Dar nivelul de importanță pe care aceștia îl acordau în mod evident artei culinare ne arată o cultură sofisticată în contextul unei lumi și al unei epoci dure."
Imaginile vikingilor se concentrează adesea pe banchete sezoniere de miel fript însoțit de hidromel. În timp ce elita se bucura de acest tip de mâncare (și o folosea ca modalitate de a-și exprima bogăția), cercetările lui Serra sugerează că bucătăria de zi cu zi era cu totul alta.
El a spus că majoritatea oamenilor se concentrau pe prepararea unor mâncăruri simple, "gustoase", care să le facă să se simtă bine, care puteau fi împărțite cu ușurință și care îi ajutau să se încălzească în climatul aspru al Scandinaviei. "Iarna ar fi fost rece. Așa că, da, oamenii care lucrau în acele condiții ar fi avut probabil nevoie de o masă caldă. O masă caldă, reconfortantă - sățioasă".
Dar, neexistând documente scrise disponibile din perioada vikingă (în afară de sculpturile de pe pietre runice, care de obicei se concentrau pe amintirea morților), a afla ce mâncau oamenii și cum găteau este ca și cum ai rezolva un "puzzle", a spus Serra.
"Pentru mine, cel mai interesant rezultat al studiilor noastre de până acum a fost acela de a vedea imaginea fermierilor care trăiau din natura înconjurătoare", a declarat Tunberg. "Faptul că nu găsim niciodată vânat care să reprezinte mai mult de 1% din materialul osos din săpături - și mai des mult, mult mai puțin - oferă o imagine clară a fermierilor care nu aveau timp liber pentru vânătoare."
Dovezile respective provin dintr-o varietate de surse. Serra se bazează în parte pe descoperirile făcute de colegii arheologi în siturile de săpături din Scandinavia și din alte părți ale Europei unde au călătorit vikingii. Aici au fost recuperate rămășițe fosilizate de oase de animale și de pește, precum și plante și semințe de cereale. Descoperirile de echipamente și unelte de gătit din epoca vikingă oferă, de asemenea, indicii, la fel ca și ruinele, care oferă o imagine asupra modului în care erau pregătite și depozitate alimentele. Serra consultă, de asemenea, literatura din perioada medievală, când rețetele au început să fie scrise, dar tehnicile de gătit nu au avansat prea mult din epoca vikingă. Printre acestea se numără Libellus de Arte Coquinaria, o carte de bucate din secolul al XIII-lea despre care se crede că a fost compilată în Danemarca.
Rețete de mâncăruri ale vikingilor
Codul uscat a fost un export important în epoca vikingă, iar oase de cod uscat au fost găsite în toată Scandinavia. Capetele de pește uscate sunt o bază excelentă pentru prepararea bulionului. În prezent, acestea pot fi procurate de la magazinele de produse alimentare vest-africane din Scandinavia, care le importă, sau din piețele din Islanda și nordul Norvegiei, unde codul local este încă capturat și uscat. (Puteți folosi, de asemenea, cuburi de bulion de pește din supermarket ca substitut, deși gustul va fi mai puțin puternic).
Șalota este o rudă apropiată a unui tip de ceapă găsit la o excavare a unei așezări din epoca pre-Viking pe insula suedeză Öland. Primăvara, ele pot fi înlocuite cu plantele de ramson, care au fost descrise în diverse sagas vikinge.
Ingrediente
Pentru bulion:
1 cap de cod uscat (nu cod sărat sau pește sărat)
2-3 litri de apă
Pentru terci:
400 g (14 oz) orz (sau ovăz tăiat în oțel preparat în prealabil, nu fulgi de ovăz)
75g (aproximativ 5 linguri) unt sărat
4-5 șalote, tocate mărunt
½-1 linguriță de semințe de mărar
1 lingură de oțet de malț
Metoda
Pasul 1
Pentru a face bulionul, zdrobiți capul de cod pe o suprafață tare. Fărâmițându-l în bucăți vă asigurați că veți maximiza aroma pe care o va da bulionului. Pentru a face bulionul, puneți capul de cod zdrobit într-o oală cu apă și aduceți-o la fierbere. Se lasă să fiarbă la foc mic timp de 90 de minute sau până când se reduce la aproximativ jumătate din cantitatea de lichid. Scurgeți și aruncați solidele, apoi păstrați bulionul la cald.
Pasul 2
Între timp, zdrobiți sau măcinați orzul (sau folosiți ovăz tăiat în oțet gata preparat). Acest lucru se poate face într-un robot de bucătărie sau într-un blender, dar nu-l măcinați prea fin.
Pasul 3
Topiți untul într-o oală medie sau mare, apoi adăugați eșaloanele și rumeniți-le la foc mediu până când devin translucide (nu se rumenesc). Adăugați semințele de mărar în amestecul de unt și eșalotă, amestecând o dată sau de două ori și reduceți la foc mic spre mediu. Se adaugă orzul și se amestecă bine. Turnați oțetul de malț și amestecați. Boabele ar trebui să absoarbă oțetul. Adăugați mai mult dacă preferați mâncarea mai acidă.
Pasul 4
Odată ce stocul este gata, turnați suficient cât să acopere boabele. Se amestecă și se adaugă mai mult, puțin câte puțin. Lăsați vasul să fiarbă la foc mic spre mediu până când boabele au un aspect moale și cremos.
