După iadul războaielor mondiale, Uniunea Europeană a emers ca un proiect de pace, de stabilitate și prosperitate nemaitinse în istorie. Acest succes a mers atât de departe încât mulți au ajuns să se iluzioneze cu un progres etern, cu o nouă utopie de tipul ”Raiul pe pământ” (Joshua MURAVCHIK). Multiplele crize ale Uniunii din ultimii ani trebuie să ne deschidă tuturor ochii. Proiectul european nu va funcționa de la sine, nu se va dezvolta renunțând la valorile fondatoare, nu se va consolida fără a fi apărat continuu în fața asaltului unor forțe ostile.
Avem de ales între o Europă a terorii, în care fiecare parte să se baricadeze în interior, în care se ridică garduri și alte ziduri simbolice și o Europă solidară, cu state membre care colaborează permanent în jurul intereselor comune, care admit și să cedeze din suveranitate dacă la nivel comunitar se poate acționa mai eficient, care se sincronizează într-un adevărat concert pentru apărarea valorilor fondatoare. Această dialectică trebuie în primul rând conștientizată de fiecare din noi. Afirmația ”lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel”, auzită mereu după șocul unor evenimente cum au fost atentatele de la Paris sau Bruxelles, trebuie să înceteze să mai fie un clișeu, și să devină un motto de acțiune. Cu alte cuvinte, epoca ”perioadelor de reflecție” trebuie să se termine, e nevoie să trecem la fapte. Recentele atentate de la Bruxelles și Paris sunt o declarație de război pentru Uniunea Europeană, iar răspunsul nu poate fi o nouă retragere strategică, o nouă fugă de răspundere.
Principalul răspuns pe care comunitatea europeană trebuie să îl dea vizează consolidarea rolului instituțiilor abilitate în apărarea și securizarea societăților noastre. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: UE nu poate rezista cu actualele instrumente în fața acestui război cu teroarea. Sporirea rolului instituțiilor de forță pentru combaterea terorismului nu înseamnă automat restrângerea drepturilor fundamentale sau periclitarea principiilor societății deschise și ale democrației liberale. Doar vocile populismului vor clama și în continuare că proiectul european trebuie să devieze spre fundamentele unei așa-zise ”democrații iliberale”, un concept contradictoriu din capul locului. Cei care rămânem cu capul pe umeri, care dorim cu adevărat salvarea proiectului european și care înțelegem că pentru aceasta trebuie să luăm parte la o bătălie pentru o întreagă generație trebuie să alcătuim masa critică capabilă să apere și să împingă mai departe proiectul european. Să respingem ”mărul otrăvit” oferit de populiști și să acționăm rațional pentru apărarea SECURITĂȚII EUROPEI.
Această linie directoare trebuie transpusă evident și la nivel național. România poate fi considerată în acest moment un model pentru funcționarea instituțiilor abilitate în lupta împotriva terorismului și a crimei organizate. Dar acest succes nu trebuie periclitat prin deposedarea instituțiilor abilitate de instrumentele necesare în lupta împotriva acestor flageluri. Ar însemna să ne facem singuri rău, să creăm singuri premisele sporirii amenințărilor la adresa securității naționale. Ar fi o ”greșeală neforțată”. Dacă vrem și trebuie să cerem partenerilor din Uniunea Europeană mai multă aplecare spre asigurarea securității noastre, trebuie în același timp să ne facem și noi treaba pe zona noastră, la noi acasă.
Din aceste motive, sprijinirea şi asigurarea cadrului legislativ, a instrumentelor necesare pentru combaterea terorismului este cheia întăririi instituțiilor statului responsabile precum SRI, SIE şi DIICOT. Voi susține acest principiu în dubla mea calitate: de parlamentar reprezentant al intereselor românilor, dar și de tânăr cetățean al unui țări conștiente că generația noastră trebuie să contribuie la SECURITATEA PROIECTULUI EUROPEAN ȘI A VALORILOR SALE FONDATOARE.
Comentează