Scandalul politico-fiscal și măsurile de austeritate ce au agitat și agită funcționarii diverselor instituții nu ocolesc, în impact, nici mediul de afaceri, mai ales în contextul anunțatelor măsuri privind creșterea TVA și impozitului pe profit, pe parcursul acestui an acesta din urmă dublându-se.
În acest context, am discutat cu reprezentantul unei industrii importante, prin numărul de salariați și contribuția la PIB, care este sectorul construcțiilor și dezvoltărilor imobiliare.
Constantin Sebeșanu, președintele Federației Investitorilor și Dezvoltatorilor pentru o Economie Sustenabilă - FIDES, susține că industria în care activează antrenează, direct și indirect, prin bunurile și serviciile conexe, peste jumătate de milion de români, iar taxele pe munca acestora, plus impozitele plătite de antreprenori se constituie într-o sursă importantă de venituri la bugetul Statului.
SPS: Domnule Sebeșanu, cum vede sectorul imobiliar actuala situație economică a țării?
CS: Văzând cifrele agregate ale anului 2024, putem spune că piața imobiliară continuă să asigure peste 500 de mii de joburi. Or, pentru orice guvern, jumătate de milion de români contează. Totuși, studiile pe baza cifrelor oficiale indică, în ultimul an, un regres important.
În 2023, jumătate din creşterea economică de 2,1% a României a fost adusă de construcţii, care au ajuns să însemne 8% din economie, faţă de 6% în 2022. Împreună cu tranzacțiile imobiliare, vorbim de aproape 15% din PIB și 16% din totalul companiilor active ale țării, cu venituri totale de peste 200 miliarde lei și aproape o zecime din totalul angajatilor din sectorul privat.
În 2024, aceste cifre, pe totalul industriei, s-au plasat în jurul a 12%. Or, dacă ne raportăm la impozitele totale aferente acestor sume, vom vedea că jumătate din reducerea deficitului prognozată pe acest an putea fi acoperită.
SPS: Care credeți că sunt cauzele acestei încetiniri?
CS: Ele pot fi împărțite în două categorii interdependente, care se amplifică reciproc. Prima ține de provocările finanțării, pentru că în acest domeniu majoritatea antreprenorilor dezvoltă proiecte cu bani de la bancă. Or, dacă băncile comerciale împrumută preponderent guvernul, la dobânzi mari și cu riscuri minime, nu mai au interesul să crediteze proiecte. A doua ține de blocaje birocratice, care scad viteza de emitere a documentelor, precum și de explozia taxării și eliminarea facilităților.
SPS: Dar nu vorbim de concurență neloială dacă unele industrii au facilități?
CS: E o întrebare foarte bună. Pentru că politica fiscală ține de guvern. Iar toate guvernele, din toate țările, în funcție de viziunea pe care o au, sprijină, în anumite momente, unele industrii.
Iar calculul e simplu: prin anumite forme de reduceri sau facilități fiscale, beneficiile Statului sunt mai mari, dacă acele industrii progresează. Asta pentru că scăderea încasărilor directe din acea impozitare mai laxă este compensată și depășită de alte încasări venite din creșterea sectorarelor de suport. În cazul nostru, ca să vă dau un exemplu: taxele preferențiale pentru dezvoltări antrenează volume mai mari de afaceri și muncă pentru agenții imobiliari, furnizorii de materiale de construcții, de mobilier, amenajări interioare, notari și mulți alții.
Per total, Statul încasează mai mult, iar localitățile și comunitățile se dezvoltă. Bunăstarea generală înseamnă și locuire de calitate la standardele prezentului.
SPS: Sunt imobiliarele o industrie atât de importantă, încât să merite acest sprijin?
CS: Vă las să analizați dumneavoastră. Peste tot în lume se spune că, acolo unde sunt macarale, acolo există perspectiva prosperității. Pentru că înseamnă că se construiesc locuințe, birouri, depozite, spații industriale, spații de divertisment. Practic, de la un acoperiș deasupra capului și până la orice activitate umană, constrcuțiile sunt necesare. Nu cred că putem imagina vreo activitate fără un spațiu de desfășurare.
SPS: În acest caz, ce spun investitorii, mediul de afaceri pe care îl reprezentați, ca federație patronală, despre perspectiva economiei noastre?
CS: Pe scurt, că România are nevoie de o colaborare onestă și principială între administrație, investitori și cetățeni, pentru a contribui la rezolvarea problemelor macro, pe care le înfruntă România în prezent.
Un ciclu de producție al unei investiții imobiliare are câțiva ani. De aceea avem nevoie de stabilitatea reglementărilor, pentru ca planurile de afaceri să poată fi realiste. Iar asta însemnă predictibilitate. De pildă, am salutat ordonanța de anul acesta, care are scopul reducerii birocrației. Mai ales că programul de guvernare, dar și programele electorale ale președintelui și partidelor au angajat acest obiectiv, în paralel cu digitalizarea.
SPS: Ce înseamnă, în practică, birocrația pentru industria pe care o reprezentați?
CS: Întârzieri ilegale, uneori chiar abuzive, în eliberarea documentelor. Și implicit blocarea banilor, adesea purtători de dobândă pe termen lung.
Cum vă spuneam, anul acesta guvernul a simplificat lucrurile, impunând autorităților locale nimic altceva decât să respecte legislația deja existentă dintotdeauna. Iar dacă nu o fac, adică dacă nu eliberează actele solicitate sau nu resping solicitările, răspunsurile pot fi considerate favorabile. Și vă dau cel mai simplu exemplu, al avizelor.
Dacă o documentație nu este clară sau completă, instituția responsabilă trebuie să ceară toate clarificările sau completările necesare o singură dată, într-o adresă unică, incluzând explicații tehnice sau juridice, iar solicitantul are între 5 și 60 de zile să răspundă. Anterior, te trezeai că depui o solicitare, la care ți se răspundea cu întârzieri, uneori și de un an, cerându-se completări la dosar.
După ce le făceai, așteptai alte luni de zile, iar când interpelai autoritatea, ți se spunea că mai trebuie ceva. Și asta se putea repeta până intrai în faliment, că de multe ori banii pentru proiect erau împrumutați de la bancă, iar dobânda curgea. Tu planuisei că termini actele, conform legii, în șase luni, dar în realitate dura 6 ani.
SPS: Totuși, sectorul construcțiilor a fost puternic afectat de un celebru scandal anul trecut.
CS: Așa este. Și tocmai de aceea am încurajat autoritățile - și chiar noi am participat la dezbaterile publice organizate la Parlament - pentru a arăta solidaritatea cu decidenții în prevenirea acestor situații.
În cadrul FIDES sunt membri doar companii serioase, majoritatea cu capital românesc, unele chiar listate la bursă, deci cu activitate extrem de transparentă. În plus, aș mai sublinia un lucru: această industrie e una dintre puținele în care capitalul local încă este majoritar.
Problema este când apare o anatemă generalizată. Dacă veți face o statistică, veți vedea că uriașa majoritate a acestor afaceri sunt corecte, contribuie cu sume uriașe la buget, asigură locuri de muncă și stimulează alte ramuri de activitate.
SPS: Deci rechinii imobiliari sau mafia imobiliară sunt ștampile nedrepte?
CS: Istoric vorbind, aceste catalogări au apărut în campaniile electorale încă de acum 20 de ani. Însă inițial ele se refereau la retrocedări ilegale de terenuri, nicidecum la construcții. Apoi, tot interese politice au urmărit să decredibilizeze o industrie respectabilă peste tot în lume, tot din rațiuni electorale.
Vă pot spune, cu certitudine, că peste 95% din investițiile și dezvoltările din România de azi sunt realizate pe terenuri private, tranzacționate pe piața liberă. În cazul membrilor FIDES, procentul este maxim, de 100.
Companiile care au întemeiat această federație patronală au donat chiar suprafețe din propriile terenuri către autorităților locale, finanțând din banii lor drumuri de acces, șosele sau chiar clădiri pentru spații educaționale.
Această responsabilitate față de comunitate este cea mai bună dovadă de bună credință din partea investitorilor serioși. Așa trebuie să arate parteneriatul cu autoritățile. Mai pot aminti investiții de milioane în reabilitări de monumente sau obiective culturale, lăsate în paragină de administrație, pe care unii dezvoltatori au vrut să le redea orașelor, fără niciun interes financiar sau de afaceri.
SPS: Pare o imagine idilică a colaborării cu Statul. Ce veți face când se vor mări taxele?
CS: Legat de taxe, înțelegem pe deplin nevoia de solidaritate. Și da, România are o taxare a capitalului inferioară celei pe muncă. Însă nu trebuie să uităm că România este o țară cu economie de piață de cel mult 35 de ani, din care doar în ultimii 20 cât de cât funcțională.
Nu putem importa modele occidentale, care au apărut după cel puțin un secol de capitalism. Motorul dezvoltării sunt antreprenorii, iar ei nu sunt încă suficient de stabili financiar precum omologii lor din Vestul Europei.
De aceea nu cerem decât predictibilitate: una este să faci o strategie pornind cu un impozit pe profit și o cotă de TVA, iar alta este ca peste noapte nimic să nu mai fie valabil. Iar aici nu vorbim de lăcomie, ci de viabilitatea modelului de business.
SPS: Deci sunteți afectați.
CS: Nu doar noi. Am să exemplific de ce. O familie tânără, care cumpără un apartament, în majoritatea cazurilor o face cu un credit ipotecar. Dacă aprobarea se dă pe o sumă, iar ulterior cota de TVA se modifică rapid, e posibil ca banca să nu mai finanțeze achiziția, pentru a nu se depăși pragul de îndatorare. Vânzătorul trebuie să caute alt client, familia continuă să stea în chirie sau cu părinții, furnizorii de pe orizontală au un client mai puțin și tot așa. I-am amintit deja. Sunt firmele de intermediere, producătorii și vânzătorii de fier, beton, acoperișuri, ferestre, corpuri de iluminat, mobilă, vopseluri, arhitecții și designerii de interior, juriștii din birourile notariale și mulți alții. Indirect, toată lumea pierde, inclusiv bugetul Statului.
SPS: Deci nu sunteți optimist.
CS: Ca parte a acestei țări, avem obligația să sperăm că toți decidenții vor da dovadă de bună credință. E bine ca oameni cu experiență de business să se afle în zona deciziei. Sper că s-a terminat paradigma in care privatii erau vazuti ca adversari, societatea românească a progresat, oamenii conștientizează deja că fiecare domeniu are rolul său într-o țară.
De aceea sper că de acum înainte vom găsi formula de a fi parteneri. Pentru că, dacă vrem să asigurăm în continuare dezvoltarea socio-economică a comunităților, pentru a putea favoriza prosperitatea oamenilor și a putea finanța pe mai departe bugetul Statului, este important ca hotărârile guvernamentale să fie discutate cu toți cei implicați, de la sindicate și patronate, până la asociații profesionale și reprezentanți ai mediului academic.
Nu bănuim pe nimeni de rea-voință, cu deschidere și transparență vrem să ne punem la dispoziție toată expertiza. Iar dialogul rămâne singura soluție pentru perioada grea prin care trecem.
Comentează