Suntem în Sâmbăta Mare a Sfintelor Paști, cea mai importantă sărbătoare creștinească și cea mai plină de semnificații, când porțile Universului se deschid și întreaga Umanitate primește mângâierea divină. Această sărbătoare a bucuriei și a speranței, a victoriei luminii asupra întunericului, a răului asupra binelui prin învierea lui Hristos ne face să înțelegem lumea altfel, cu alți ochi, ne face să fim mai puternici, mai încrezători în Dumnezeu, mai bogați din punct de vedere spiritual. De Paști se umplu casele de lumina învierii lui Hristos, se umplu sufletele de speranță și de bucurie și nu în ultimul rând se umplu mesele cu bucate alese.
Era, până anul acesta, o sărbătoare a regăsirii, a reîntregirii familiilor, oricât de departe sau aproape am fi locuit unii de alții, a împărtășirii. Și pentru mine, ca și pentru mulți alții plecați din România, era bucuria revederii cu cei dragi rămași acasă, prilejul reîntoarcerii în satul natal, regăsire care îmi umplea toată ființa de o bucurie nemăsurabilă, infintă. Anul acesta în schimb, nu va fi ca în alți ani, nu voi putea să revin acasă, nici nu voi putea să-mi îmbrățișez părinții, nu voi putea ciocni cu ei oul roșu la masa de după Înviere, o voi face în alt mod și-i voi îmbrățișa cu gândul. Din dragoste pentru cei dragi, suntem îndemnați la distanțare socială și trebuie să respectăm restricțiile impuse, trebuie să stăm izolați, departe unii de alții, dar această depărtare, aceste granițe aș vrea să cred că ne apropie mai mult ca oricând sufletește și nu doar pentru moment, ci ne vor apropia pentru totdeauna. Totuși, nu pot să nu mă gândesc în aceste vremuri de restriște la cei pentru care granițele s-au închis mai mult decât pentru alții, la cei care au rămas singuri și care poate nu mai au pe cine să aștepte sau poate nu au cu ce să aștepte Sfintele Sărbători. Pentru unii, mai norocoși, există oameni cu suflet bun și mărinimos ca cel al Ramonei Ignat, originară din Roman, dar de mulți ani rezidentă împreună cu familia ei în Padova (Italia). Ramona, implicată în această perioadă grea pentru toți în activități de voluntariat în orașul de adopție, nu a uitat că sunt și în țară familii nevoiașe, astfel a inițiat o activitate filantropică pentru a aduce o bucurie în suflet, o licărire de speranță în aceste momente dificile celor din județul Neamț. Pentru Ramona distanța nu a fost un impediment și de la peste o mie de kilometri depărtare a organizat o campanie de strângere de fonduri destinate celor mai neajutorați și lipsiți de cele trebuincioase. Dar cum lucrurile mari le fac oamenii simpli, modești și mărinimoși, în țară a avut un mare sprijin din partea dl George Biciușcă- om de afaceri din Roman și dl Bogdan Huci- director la școala ”Vlad Pănulescu”din comuna Pancești, care au sprijinit ideea Ramonei nu numai din punct de vedere financiar, ci au fost dornici să se implice personal în distribuirea pachetelor cu alimente. Nu au fost uitați nici cei mici și mare le-a fost bucuria când au primit dulciuri și haine. Acești Oameni (și nu întâmplător scris cu majusculă) sunt un bun exemplu pentru noi toți și vă îndemn ca fiecare dintre voi să vă deschideți sufletele și din puținul pe care-l aveți să faceți fericit pe cineva, chiar necunoscut, dar mai nevoiaș decât voi. Până există credință, iubire pentru aproapele nostru, mai există speranță, iar actul suprem al dragostei este dăruința.
Întotdeauna am crezut că greutățile reușesc să scoată la iveală ce e mai bun din noi, nu invers, acum poate mai mult ca oricând am și certitudini și sper ca bunătatea să devină la fel de contagioasă ca acest virus care ne țintuiește locului. Doar dăruind vom dobândi, ca să-l parafrez pe îndrăgitul monah N. Steinhardt.
de Ioana Adriana Opriş
Comentează