SIE i-a pus la loc de cinste pe directorii „unși” de serviciile sovietice în fruntea instituției.
SIE i-a pus la loc de cinste pe directorii „unși” de serviciile sovietice în fruntea instituției
La acel moment, Republica Populară Română era sub ocupație sovietică. Trupele sovietice au părăsit țara de-abia în anul 1958.
Practic, până în anul 1958, toți șefii sinistrei instituții de represiune, care a funcționat sub numele de Securitate, erau instalați în funcție cu girul Moscovei.
Ei bine, la loc de cinste pe site-ul oficial al Serviciului de Informații Externe (SIE) îi regăsim și pe directorii din acea perioadă neagră din istorie.
Este vorba despre Serghei Nicolau, pe numele său real Serghei Nikonov, Vasile Vâlcu, pe numele său real Vasili Vulko, și Mihai Gavriliuc, pe numele său real Mihail Gavriliuk.
În mod impardonabil, reprezentanții SIE nu menționează pe site-ul oficial că, la momentul în care Nicolau, Vâlcu și Gavriliuc au condus direcția de informații externe, țara noastră era sub ocupație sovietică și că totul era dictat de Moscova, inclusiv numirile în fruntea instituției.
Conform istoricului american Larry Watts, Vasile Vâlcu a fost ofițer al serviciului sovietic de informații externe. Totodată, Serghei Nicolau a fost agent GRU.
Informațiile oferite de SIE despre Serghei Nicolau, Vasile Vâlcu și Mihai Gavriliuc
„Serghei Nicolau - director general al SSI (ianuarie 1947 - aprilie 1951), Șeful Direcției A - Informații Externe, din cadrul Direcției Generale a Securității Statului - DGSS (aprilie 1951 - martie 1954).
Vasile Vâlcu - șeful Direcției I - Informații Externe, din cadrul DGSS (martie 1954 - 16.12.1955).
Mihai Gavriliuc - șeful Direcției I - Informații Externe, din cadrul DGSS (16.12.1995 - 15.07.1959)”, se arată pe site-ul Serviciului de Informații Externe.
La înființare, Direcția Generală pentru Securitatea Poporului a avut următoarea organizare
Aparatul central al Direcției Generale pentru Securitatea Poporului era compus din: Direcția I informații interne, Direcția a II-a contrasabotaj, Direcția a III-a contrainformații penitenciare și miliție, Direcția a IV-a contrainformații militare, Direcția a V-a cercetări penale, Direcția a VI-a paza guvernului, Direcția a VII-a tehnică, Direcția a VIII-a cadre, Direcția a IX-a politică, Direcția a X-a administrativă și contabilitate, precum și Serviciul cifru, și Secretariat.
Conform CNSAS, activitatea de informații externe și de contraspionaj era coordonată de Serviciul special de informații prin Direcțiile I și a IV-a.
De asemenea, existau următoarele unități teritoriale: Direcția securității Capitalei, Direcția regională Brașov, Direcția regională Cluj, Direcția regională Constanța, Direcția regională Craiova, Direcția regională Galați, Direcția regională Iași, Direcția regională Oradea Mare, Direcția regională Pitești, Direcția regională Ploiești, Direcția regională Sibiu, Direcția regională Suceava și Direcția regională Timișoara.
Direcțiile regionale ale Securității aveau în subordine servicii județene.
Comentează