Fostul șef al Serviciului Român de Informații, Silviu Predoiu, anunță câștigătorul surpriză al Summit-ului din Alaska. Nu e nici Donald Trump, nici Vladimir Putin și dacă discuțiile nu au adus încă pacea, au realizat ceva esențial pentru încheierea războiului.
Iată analiza lui Predoiu:
"Summitul din Alaska a venit și a trecut. N-a adus pacea, dar a schimbat ceva esențial: a revalidat dialogul direct între marile puteri, într-o lume în care armele vorbesc tot mai des și tot mai tare decât diplomația. Așteptat cu speranță (nerealistă, aș spune) sau cu spaimă, summitul celor doi președinți e văzut ba ca un eșec răsunător, ba ca o mare victorie, funcție de tabăra căreia îi aparține cel care evaluează, căci fiecare caută argumente pentru ceea ce vrea să vadă.
Am mai spus-o, o repet: după 3 ani și jumătate de război, cu pierderi uriașe de vieți și distrugeri materiale de neimaginat, ideea unei păci „echitabile” a devenit un vis imposibil. Prețul plătit este prea mare, iar sindromul „morții noștri nu ne lasă” blochează orice încercare reală de oprire a conflictului. Din respect pentru pierderile proprii și din dorința de a dovedi că sacrificiile au avut un sens, fiecare parte vrea să creadă că încă poate obține victoria finală. Între timp, războiul continuă să macine oameni și resurse, se resimte economic pe întregul continent, iar lumea privește tot mai neliniștită spre spectrul unei escaladări.
Și totuși, din punctul meu de vedere, întâlnirea a avut un mare câștigător – dialogul însuși. Căci nu vei putea niciodată nici încheia un război, nici preîntâmpina o confruntare armată dacă nu funcționează diplomația, negocierea, dialogul dintre părți.
Revenind la Summitul Alaska 2025:
Am văzut o întâlnire cordială între doi președinți care se cunosc, se simpatizează, se înțeleg și, aș spune, se admiră mai mult decât ne place nouă să credem. Doi lideri ai unor Mari Puteri, cum a spus Trump. Doi egali care se respectă.
Mulți analiști s-au raportat la această întâlnire ca la un meci de box, fiind preocupați mai ales să identifice manifestările de putere ale unuia sau altuia. Cred că este o greșeală, paradigma relațiilor externe este profund modificată astăzi față de acum un an. SUA joacă astăzi altceva, obiectivele sale sunt altele, metodele administrației americane sunt altele. Trump vrea doar să se oprească războiul, nu să aplice dreptul internațional. Ori asta modifică radical felul în care America vede soluția la conflictul ruso-ucrainean.
Din perspectiva de mai sus, nu cred că Putin l-a ”jucat pe degete pe Trump”, deși i-a flatat abil orgoliul în punctele cheie, vezi trimiterea la Biden și reafirmarea convingerii sale că dacă Trump ar fi fost președinte, acest război nu ar fi existat. În egală măsură Trump (care vrea să fie cel ce încheie acest război) i-a flatat orgoliul lui Putin nu doar recunoscându-l ca pe un partener egal (și implicit Rusia ca mare putere) ci și oferindu-i oportunitatea de a se adresa lumii occidentale direct, nemediat, dintr-o bază militară americană, de pe teritoriul SUA și nu ca un paria consemnat la Moscova de frica TPI. Iar asta contează enorm în economia orgoliilor liderilor marilor puteri.
Încă o dată ni se confirmă că politica externă a SUA are astăzi 2 caracteristici oarecum contradictorii: este foarte personală, subiectivă – dependentă de relația pe care Trump o are cu șefii de stat terți dar este și foarte pragmatică. Pentru președintele Trump, relația SUA cu Rusia și atitudinea SUA față de Rusia este egală cu relația sa cu Putin. Iar la ”what’s in it for me?” a răspuns Putin prin prezentarea domeniilor în care Rusia și SUA pot coopera.
Faptul că au ieșit împreună la declarația de presă ne spune mai mult decât conținutul declarațiilor propriu-zise. Cred că ambele părți au obținut maximul posibil din această întâlnire, chiar dacă Trump a părut ușor frustrat că nu au rezolvat ”aspectul cel mai important”. Să nu uităm totuși că părțile beligerante sunt Rusia și Ucraina (chiar dacă o parte a analiștilor susțin că în realitate războiul este unul între Rusia și SUA printr-un proxi - Ucraina) și orice înțelegere serioasă trebuie să aibă loc cu Ucraina la masă. Iar dacă ținem cont de afirmațiile lui Putin, care a menționat progresul realizat prin această întâlnire și speranța ca liderii europeni și Kievul să nu se opună/ să nu recurgă la provocări, probabil că dialogul s-a concretizat cel puțin într-un draft de soluție cu care ambii lideri au fost de acord (și care sună rău pentru Ucraina, dar cum spuneam astăzi o pace corectă nu mai este posibilă).
Luni urmează întâlnirea Trump – Zelensky. Probabil vom înțelege/ vom afla mai multe decât știm astăzi inclusiv despre ce au agreat Trump și Putin. Summitul din Alaska nu a schimbat încă mersul războiului, dar a întredeschis o ușă, fie ea și îngustă. Pacea fără justiție nu e durabilă, dar poate fi soluția necesară pentru oprirea vărsării de sânge și a marșului către ruină. Europa trebuie să fie pregătită să repare nedreptățile ulterior, nu să prelungească un conflict care poate deveni oricând unul mondial. Pentru că, în final, conflictele ultimelor decenii și memoria soldaților căzuți ne obligă să nu uităm un adevăr simplu: astăzi războiul este ușor de început, foarte greu de oprit și aproape imposibil de câștigat", scrie Predoiu pe Facebook.
Comentează