Premium
Ceea ce ce vedem nu sunt decât semne. Semnele bolilor profunde care au cuprins organismul societății și reacțiile sistemului imunitar, din ce în ce mai virulente în ultimii ani. Aroganța, ciocoismul, sfidarea de la balcoanele înalte ale puterii, corupția generalizată, greu stăpânită de DNA, iată numele maladiilor care devastează România începând de la vârf și apoi propagându-se până în cel mai îndepărtat cătun.
Din când în când, oamenii reacționează colectiv, răbufnesc, ies din lehamitea vieții de zi cu zi și, dacă apucă, sancționează drastic o clasă politică scufundată în mizerie.
A început în ianuarie 2012, cu doctorul Raed Arafat, intrat și el mai târziu în complicitate cu sistemul prăbușit sub propria lăcomie. A continuat în septembrie 2013 cu protestele împotriva exploatării de la Roșia Montana, o decizie luată pe sub masă de cei care abia promiseseră că nu vor demara proiectul. Nu s-a terminat aici. În noiembrie 2014, un alt val de revolte s-a dezlănțuit împotriva celor care îi opreau pe românii lor să voteze, în Diaspora.
A venit rândul lui Ioan Rus, cel slobod la gură, care nu și-a mai putut disimula disprețul pentru o categorie de concetățeni trimiși chiar de statul român în băjenie.
Azi e rândul lui Gabriel Oprea, monument al duplicității și al jocului la două capete. Un nefericit accident devine scânteia care incendiază gazul otrăvitor care a invadat cotloanele puterii, în Parlament, în Guvern, în culisele celor mai urâte aranjamente.
Ceea ce pare că politicienii nu observă este chiar recurența acestor răbufniri, din ce în ce mai dese. Sau observă, dar pur și simplu nu le pasă, ocupați fiind prea mult cu exercitarea ocultă a puterii în folosul lor și al camarilei care îi înconjoară.
Nu le pasă pentru că știu că sistemul lor e așezat deja, că mecanismele sunt de prea mult timp în funcțiune, că sunt prea mulți cei care beneficiază de acest angrenaj monstruos, inclusiv cei mai săraci, momiți zilnic cu 5 lei la pensie sau o ciozvârtă aruncată peste gard. Sunt indiferenți pentru că știu că pot controla mare parte a trusturilor de presă, că pot manipula ”gloata” întru liniștea lor la furat.
Dar nucleul dur, partea activă a societății își iese din matcă din ce în ce mai frecvent. Nu mai e vorba de accidente, nu mai sunt simple întorsături conjuncturale. Toate acestea se îndreaptă într-o direcție și nu se anunță nimic bun pentru cei care încă mai speră să țină lucrurile sub control.
DNA face zilnic alte și alte arestări pentru luare de mită, trafic de influență, înșelăciune. Judecătorii condamnă pe bandă rulantă. Cu toate astea, funcționarii și politicienii nu par a fi impresionați, nimic nu-i descurajează, au început să pună răul înainte și tot ce-și doresc este să ia cât mai puțini ani și să rămână cu banii. Statul român ezită să recupereze, se mulțumește cu spectacolul mediatic - totul până la bani și privilegii.
Cine crede că oamenii nu simt, că n-au mirosit deja minciuna care li se servește zi de zi, se înșeală amarnic. Nu mai e mult până când focurile aprinse sporadic, ici și colo, se vor întinde pe tot cuprinsul și tăvălugul se va porni, aparent din senin, și va mătura tot acest putregai agățat ca iedera de scheletul instituțiilor.
Cum s-a întâmplat în noiembrie 2014, când nimeni nu mai credea, se va întâmpla și la alegerile de anul viitor, dar cu o amploare mult mai mare.
N-ai vrea să fii în pielea celor care își fac tot felul de calcule, când toate astea se vor porni de la firul ierbii și vor urca până sus de tot, acolo unde s-au adunat prea mulți dintre cei care cred că destinul le zâmbește îngăduitor, orice nemernicii ar face sau ar pune la cale.
