Premium
După o perioadă cu știri alarmiste privind posibilitatea, de fapt, aproape certitudinea, ca bucureștenii să nu mai primească căldură și apă caldă, lucrurile par a fi intrat într-un oarecare normal. Totuși, acest normal este departe de ceea ce ar trebui să fie. Chiar dacă, posibil, iarna aceasta nu vor fi probleme, nimic nu garantează că de la anul lucrurile nu vor merge, rapid, spre întreruperea furnizării de apă caldă și agent termic în Capitală.
De ce? Pentru că, deocamdată, tot ce au făcut autoritățile a fost să găsească niște paliative care nu rezolvă, nici pe departe, cauzele problemei. Tot ce s-a obținut este un răgaz. Răgaz ce ar trebui utilizat cu folos. Și chiar dacă problema este departe de a fi simplă, există modele de bune practici care pot fi folosite astfel încât RADET și ELCEN să devină companii profitabile, ce oferă servicii de calitate și la prețuri corecte pentru clienți.
VIDEO - USR la consultări cu președintele Iohannis.
Partea bună este că nici nu trebuie să ne uităm foarte departe pentru aceste exemple. Doar faptul că, în curând, vom avea un nou guvern, poate fi o oportunitate. O oportunitate ca cei care vor veni, împreună cu administrația locală, se vor uita în jur pentru a găsi exemple de bune practici. Iar dacă vor face acest lucru, vor constata că serviciile de utilități publice pot funcționa foarte bine în anumite condiții.
Prima dintre aceste condiții, pentru că de îndeplinirea acesteia depinde tot restul, o reprezintă concesionarea serviciilor cu sprijinul unui consultant extern cu competență recunoscută. Banca Mondială reprezintă, probabil, cea mai bună soluție deoarece dispune de o vastă experiență și expertiză recunoscută. Iar consultanța din partea BM elimină și suspiciunile privind eventualele parti-pris-uri în acordarea ulterioară a contractelor.
A doua condiție esențială o reprezintă instituirea unor criterii de performanță clare pe care operatorul serviciului trebuie să le îndeplinească. Se evită astfel investițiile ce nu aduc beneficii directe consumatorilor și clienților, pentru că operatorul e obligat să investească exact acolo unde este nevoie pentru a-și îmbunătății serviciile prestate.
Vezi și: Turcan, anunț SURPRIZĂ: PNL vrea alianță cu PMP și ALDE, fără Cioloș/ VIDEO
Atingerea criteriilor de performanță nu poate, însă, să fie lăsată strict în sarcina operatorului. Pentru a se asigura că acesta chiar îndeplinește acești indicatori este nevoie de introducerea unui mecanism clar și transparent de monitorizare a derulării contractului. În același timp, este nevoie de introducerea unor sancțiuni relevante în cazul în care indicatorii de performanță nu sunt atinși.
Nu în ultimul rând, modalitatea de stabilire a tarifului este un aspect ce nu trebuie, sub nicio formă, neglijat. Este evident că orice companie trebuie să urmărească profitul. La fel cum este evident că, decuplate de la bugetele locale sau centrale, companiile de utilități au nevoie de bani pentru investiții, bani ce nu pot proveni decât din încasările de la clienți. Dar la fel de evident este că, pe o piață de monopol, nu poți lăsa o companie să ceară oricât de mulți bani și să profite, în felul acesta, de faptul că are clienți captivi. Pe de altă parte, nici autoritățile, fie ele locale sau centrale, nu pot avea cuvântul decisiv pentru că, din păcate, interesele electorale pot prima în fața intereselor legate de calitatea serviciilor de care beneficiază populația. De aceea, ar trebui ca orice contract de utilități să cuprindă o formulă de stabilire a tarifelor care să ia în calcul atât costurile, cât și capacitatea consumatorilor de a plăti. Mai mult, pentru valoarea efectivă a tarifelor, nici operatorul, nici administrația nu ar trebui să aibă putere de decizie. Ideal ar fi să existe un organism independent, format din specialiști, care, pe baza unei analize a costurilor și posibilităților reale ale oamenilor, să decidă cu privire la tariful perceput.
