Premium
Jurnalista Sorina Matei vorbește în termeni foarte duri, într-o postare pe Facebook, despre modul în care operează „sistemul” în marile dosare de corupție. „Cu cât cotrobăi mai mult în intestinele sistemului, descoperi cn adevărat un mod de operare viclean, subteran, extrem de perfid, ilegal şi mafiot, dar foarte important: niciodată perfect”, subliniază Sorina Matei.
Mai mult, jurnalista aduce în atenția publicului dosarul Microsoft, deschis în 2014 de procurorii DNA, care, potrivit Sorinei Matei, se află în top trei „ dintre toate mafioţeniile auzite şi verificate că au fost făcute în numele anticorupţiei”.
De asemenea, jurnalista se concetrează asupra „rolului” jucat de denunțătorul Dinu Pescariu în dosarul Microsoft - „o înţelegere făcută în numele statului român” - și cum a ajuns acesta, în cele din urmă, să fie scos din sistem şi discreditat. Motivul: „Ceva urât s-a întâmplat aici şi le e frică de faptul că se află. Le e frică de Pescariu”, susține jurnalista.
„“Doamna Matei, procurorii luau denunţurile, SRI lua şpăgile”. Când auzi d'astea, nici revoltă nu mai ai. Eşti atât de anesteziat de mizeriile mărturisite de magistraţi în ultimii ani, încât nu te mai miră multe. Îţi vin în minte, în câteva secunde, la foc automat, 1000 de întrebări. Cine, când, unde, prin cine, pe ce, de ce, cum...Şi tot aşa. Se iau denunţuri false, se falsifică alte probe, se joacă mai mereu la dublu- te duci şi îi spui celui vizat ce să facă, îl asiguri că are “protecţia statului” şi în paralel îl înfunzi chiar pe ce l-ai pus tu să facă, se preiau firme, afaceri, se fac înţelegeri “în numele statului român”, se iau şi bani pentru exonerare de răspundere penală. Un fel de “taxe de protecţie” la nivel cel mai înalt. Un caz, două, trei, cinci, şi tot aşa.
Un lucru este cert: cu cât cotrobăi mai mult în intestinele sistemului, descoperi un adevărat mod de operare. Viclean, subteran, extrem de perfid, ilegal şi mafiot. Dar foarte important: niciodată perfect. Operaţiuni infracţionale din spatele unor dosare/ nu toate/ au ţinte, au interese mereu în mişcare şi întotdeauna breşe. Uneori, personajele sunt comune, tacticile asemănătoare. (…)
Dintre toate mafioţeniile auzite şi verificate că au făcute în numele anticorupţiei, probabil în top 3 se află ceea ce eu numesc, după ce am întors pe toate feţele totul, “operaţiunea Pescariu”.
În 2014, când a început dosarul Microsoft, ştiam despre individul Pescariu că e tenisman, că e un soi de cărăuş de şpăgi în Microsoft- de ce căra un tenisman, deci un sportiv care ar trebui să aibă fair playul în sânge, şpăgi în Microsoft- nu înţelegeam, că e denunţător, că apare în poze cu mulţi mafioţi, că are împrumuturi ciudate cu Nuţi, şi că i-a dat Bejnariu, printr-o afacere puturoasă pe care am prezentat-o la vremea respectivă, baza. Dar e moartă şi baza. În rest, despre acest personaj Pescariu nu m-am preocupat şi nici n-am săpat. Ulterior, au apărut urletele publice “Pescariu, Florică”, “Pescariu, Florică”, “Pescariu, Florică”- care nici acestea nu prea m-au interesat. Doi dubioşi şi atât. Însă aici pare că este mai mult decât atât.
În 2014, date coroborate arată că Dinu Pescariu a devenit denunţător principal în Microsoft după vizite făcute la nr 2. O înţelegere făcută “în numele statului român”. Cum nr 2 nu era legal nici statul român, iar legea de organizare şi funcţionare a instituţiei, regulamentele şi nici statutul cadrelor militare nu permit aşa ceva, se pune în discuţie o primă mare problemă: legalitatea “înţelegerii”, baza legală şi juridică a acesteia. Înţelegerea era, susţin surse coroborate, în sensul în care Pescariu scapă dacă denunţă primul pe toată lumea/ exonerare penală iar nişte sume din afacerea Microsoft- cei rămaşi prin tranzacţiile de prin conturi- ori nu-i mai vede, ori mai vede doar o parte. Restul, ceva important, se opreşte la “bază”: reprezintă “taxa de exonerare” percepută.
“Dinu” acceptă înţelegerea făcută cu aka “statul român”, înregistrează inculpaţi, face tot ce este pus şi coordonat, şi apoi se prezintă frumuşel la anticorupţie printr-un cabinet, alături de un avocat cu rol extrem de important: Rareş Dan, băiatul lui Gh. Dan, mentorul nr 2, Rareş Dan- rudă cu nr 2, băgat în firme cu “interes” sau “de intelligence” cu foşti ziarişti şi consultanţi. Acelaşi Rareş Dan – la fel de important- ce “a asistat şi negociat”, potrivit datelor publice, “o parte din trazacţiile importante ale anilor 2008-2009, având ca obiect titluri de valoare emise de Fondul Proprietatea, asigurând consolidarea pachetelor unor acţionari semnificativi”.
De menţionat, ca paranteză, este că în fotografiile publice, cu lotul denunţătorilor Microsoft, pe lângă Pescariu şi Bejinariu, apar şi personaje ca Gheorghe Stelian din ANRP, un alt fost asociat al lui Pescariu. Deci avem până acum nr 2- Pescariu- Rareş Dan. Plus cerc şi preocupări comune cu proprietăţi şi ANRP. Dar asta este partea a 2-a.
Să ne întoarcem la Pescariu. Individul ajunge la DNA, cu avocatul minune, iar la acel moment speţa Microsoft avea alţi doi denunţători. Însă după “înţelegere”, Pescariu asistat atent de avocatul minune pune totul pe masa procurorilor şi practic face cazul. Este exonerat de răspundere penală, pentru că într-adevăr pune la dispoziţie elemente necunoscute până atunci, şi pleacă fericit. Inculpaţii sunt luaţi, demascaţi în urma faptelor reale denunţate, condamnaţi în fond şi în apel iar “statul” SRI şi, deocamdată, denunţătorii sunt fericiţi. Că au scăpat.
Dar ceva se întâmplă în 2 ani. Discuţiile publice accentuate despre “Pescariu, Florică”,“Pescariu, Florică”,“Pescariu, Florică”, sedimentate în timp complică puţin problema. Iar cum stimulii sunt luaţi din discuţiile publice, aşa cum se ştie, trebuie dată satisfacţie plebei care începe să-şi pună tot mai multe întrebări şi să se uite urât “la noi”. Plus, mai grav, Pescariu dă semne că e supărat rău şi îşi vrea partea. La Pescariu este trimis de urgenţă din partea nr. 2 un intermediar ca să stea de vorbă cu el, să-l “liniştească”. Intermediarul este consultant apropiat al nr 2, cu firmă înfiinţată şi predată de avocatul minune Rareş Dan şi cu avocat al firmei acelaşi avocat minune. Rareş Dan, susţin surse coroborate, pare-se că nu-şi mai putea linişti clientul. Aşa că a fost trimis solul. Pescariu ar fi zis solului că el vrea şi libertatea şi banii, intermediarul i-ar fi transmis să fie fericit dacă rămâne cu libertatea. Procurorii stau pe fir.
În acel moment, în planul anchetei, Microsoft 1 se închisese, se deschisese Microsoft 2. Pentru că procurorii se prind de mafioţenie, li se ia dosarul. Se dă pentru “celeritate” zice-se unui procuror SRI, controlabil, adus de fostul valet al nr 2 pe relaţia SRI- DNA, valet denumit “colericul”. În Microsoft 2, sunt Bejinariu, alt prieten al intemediarului şi Sistemului, cu “servicii aduse statului român”, “scăpat” de Parlament/ PSD, o grămadă de miniştri, şi grupul vesel “Pescariu, Florică”.
“Deci ne enervează Pescariu că emite pretenţii, vrea banii/partea şi ar putea vorbi. Să-l liniştim. Plus cu cât apar mai mulţi în operaţiunea de liniştire, începe să ştie lumea. S-au prins procurorii. Să-i facem şi p'aştia”, gândeşte disperat Sistemul. În subteran se declanşase deja o adevărată criză. Perioadă: Martie- Aprilie 2017.
Sistemul vorbeşte şi cu Florică: să-l denunţe odată pe Pescariu. Trebuia înfundat. Altfel, ar putea vorbi, ar putea să-i dea în vileag. Procurorul SRI care preluase “sub control” Microsoft 2, cheamă grupul vesel “Pescariu, Florică” la DNA iar în acel moment Sistemul travesează o reală criză de nervi. Florică cel cuminte şi îşi ţine promisiunea: îl denunţă pe Pescariu pe o speţă reală, nu foarte importantă legată de ANRP, dar surpriza cea mare şi dătătoare de adevărate dureri de cap este că înainte de Florică chiar Pescariu denunţase aceleaşi fapte. Deci surpriză şi calvar intens: Pescariu şi nu Florică al nostru este cel care beneficiază legal de exonerare penală, că a denunţat primul, documentul există, şi Pescariu cel cu potenţial de a vorbi scapă. Aşadar, pericol şi mai mare. A văzut că într-adevăr a vrut să-l facem şi nu am putut face chiar nimic.
Începe scandalul. Cine a luat denunţul lui Pescariu? Procurorii care avuseseră înainte dosarul şi care se prinseseră probabil de mafioţenie. Când a fost luat denunţul? Se urlă că e antedatat. Că Pescariu apare în alt loc la momentul denunţului. Păi putea să-l trimită prin avocat. Păi cine e avocatul lui Pescariu? E chiar minunea. Ruda nr. 2, cel care trebuia să-l ţină cuminte pe Pescariu şi nu mai putea. Avocatul ar fi zis, normal, că n-a depus el denunţul, Pescariu însă îşi recunoaşte denunţul. Deci cine ne-a prins? Procurorii.
Procurorul al doilea, procurorul SRI, n-are ce să mai facă. Nu-l poate înfunda pe Pescariu care putea vorbi. Dar face altceva. Îi pune şi pe Pescariu şi pe Florică sub control judiciar 2 luni, alături de Tatomir, Sandu şi alţii, pune în miscare acţiunea penală pe nişte fapte slăbuţe şi cam atât. Măcar să-i ţină sub supraveghere câteva luni. Individul Pescariu cu potenţial exploziv pentru Sistem nu poate fi luat. Nu lasă legea. Eşec pe linie pentru Sistem şi pentru persoane aka “în numele statului român”.
De trei luni, de atâta “celeritate”, se lasă liniştea peste dosar. Nu se mai întâmplă nimic. Dar ce s-a întâmplat nu se uită. Revenge. Procurorul care i-a prins este pus şi el sub supraveghere de Sistem/SRI, ca şi Pescariu. Pentru Sistem, bineînţeles, şi procurorul are potenţial exploziv. Dacă vorbeşte şi ăsta? La prima criză, se dă vina pentru toate pe el, este scos din sistem şi discreditat. Tactică veche, fumată demult.
A nu ştiu câta sursă independentă confirmă. Da, cineva a luat ceva în Microsoft. Ceva urât s-a întâmplat aici şi le e frică de faptul că se află. Le e frică de Pescariu.
“Uită-te mai bine cine e Pescariu”. Mă uit. La firme, la arbore genealogic lipit bine de Sistem, la mişculaţiile din firme înainte şi după Microsoft, la prieteni, la asociaţi, iar la poze, la baza Cutezătorii, la avocaţi, la firmele lor, la asociaţi, la predări de firme, la soli, la cerc relaţional care se intersectează cu ANRP, la tot. Iar şi iar şi iar şi iar. On and on and on. Şi tot asta dă. Eu nu doar scriu, dar şi spun în faţă. Ştiu, e şocant să auzi, te schimbi, boscorodeşti, te blochezi dacă stai sub un glob de sticlă, dacă nu afli, dacă nu verifici, dar chiar asta e. Este vorba despre mafie în spatele unor speţe de corupţie. O mafie mai ticăloasă. Pentru că a acţionat în numele şi în subteranul unei idei nobile- anticorupţia, în numele legii, autorităţii, instituţiilor şi funcţiilor importante şi vremelnice, pentru a-şi umple propriile buzunare.
Până la urmă, aşa e: când iei şpagă de la Ghiţă, poţi lua de la oricine. Când iei prima dată şi nu eşti prins, apoi, nu mai contează cine, cum şi pentru ce dă. Îţi intră în sânge. Hoţul în numele legii neprins este...negustor cinstit.
Hm, cine-i poate prinde? Practic, nimeni. Teoretic, doar ei pe ei.”, scrie Sorina Matei, pe Facebook.
