Premium
Din spatele gratiilor, fostul mogul Sorin Ovidiu Vîntu lansează un atac virulent la adresa senatorului ALDE, Daniel Zamfir, după audierile care au avut loc în această săptămâna în Senat în scandalul ROBOR. Reacția dură a lui Vîntu vine în contextul în care Zamfir l-a întrebat pe Mugur Isărescu dacă s-a finanţat, în 2000, de la FNI, referindu-se de fapt la cumpărarea de titluri de stat emise de Ministerul Finanţelor: „M-am plictisit să fiu evocat de tot felul de nulități fetide care, demonizându-mă, speră să însemne ceva în ierarhia socială. A fi senator este egal cu zero, generație, dacă n-ai încărcătura morală și intelectuală prezumată unei asemenea demnități. Ori boul ăsta n-are nici una, nici alta.”
Scenariu negru în PNL: Referendumul lui Iohannis ascute războiul din tabăra anti-PSD
„Hai sictir, băi boule!
Am urmărit și eu, ca tot omul, interogatoriul luat de Parlamentul României domnului Isărescu, avându-l în rol de procuror pe domnul senator Zamfir. Am răsuflat ușurat când, la sfârșitul interogatoriului, niciun membru al boardului BNR nu a fost reținut și trimis la beci. Ce am reținut din acest interogatoriu:
1. Isărescu și întregul board-ul BNR (printre cei din board se află un membru al Grupului Bilderberg și al Clubului de la Roma, un membru al Academiei Române și fost ministru de Finanțe, un alt fost ministru de Finanțe extrem de respectat), au fost tratați ca niște răufăcători, habarniști în raport cu procurorul șef, puși în genunchi pe coji de nucă în colțul camerei și bătuți cu linia la palmă când deschideau gura să mai comită o zicere ineptă despre monedă, finanțe sau economie, domenii în care procurorul era tătic de-a dreptul, dovadă fiind lectura unei cărți de economie scrisă de doi laureați ai premiului Nobel, carte pe care, cu generozitate, i-a înmânat-o în final lui Mugur Isărescu, s-o citească și el ca să nu moară prost.
2. Isărescu este un escroc pentru că face vin și-l mai și vinde.
3. Isărescu este imoral și neiubitor de copii pentru că, atunci când BNR a făcut profit, în loc să împartă parte din profit copiilor, a preferat să-și ia el bonusuri împreună cu tot board-ul.
4. În condițiile uriașei crize economice mondiale declanșată în 2008, când toate piețele globale erau în plin haos, Isărescu a intervenit în piața interbancară coborând ROBOR-ul în niște limite rezonabile (marele procuror șef ori a știut contextul în care s-a produs această intervenție și a tăcut ca porcu-n păpușoi, ori n-a știut, pentru că în cartea pe care se presupune că a citit-o nu a regăsit respectivul context). Deci, iată că infamul de Isărescu, dacă vrea, poate interveni în piața bancară să facă ce vrea el.
5. Pe vremea când Isărescu era premier, a împrumutat de la mine un miliard de dolari. Aici procurorul șef a nimerit-o, dar doar parțial. Într-adevăr, Mugur Isărescu, pe vremea când era premier, mi-a făcut o vizită la birou. Ca să ajungă în biroul meu a fost nevoit să treacă prin câteva holuri, unde a observat zeci de palete cu dolari frumos împachetați. Fiind om de bancă, și-a dat seama imediat că pe acele holuri sunt aliniate câteva miliarde de dolari. Când a ajuns, era atât de surescitat încât, preț de vreo două minute, n-a scos un cuvânt, bâțâind de pe un picior pe altul. Apoi și-a ridicat spre mine niște ochi băloși și transpirați (cam cum îi avea Gușă când îmi cerșea niște bani să-și hrănească pruncii) și, intrând direct în subiect, mi-a cerut să-i împrumut un miliard de dolari. După ce am analizat în gând gradul lui de solvabilitate, am decis să-l ajut, fără să-l întreb de ce are nevoie de o sumă atât de mare. Numai că împrumutul nu s-a finalizat, din cauza unui amănunt care ne-a făcut în final să ne certăm cu spume la gură. Calicul ăla de Isărescu n-a vrut să plătească cele 3-4 camioane necesare transportului. Și nici hamalii.
Lăsând gluma de o parte, marele procuror șef a vrut să lege imaginea lui Isărescu de imaginea unui pușcăriaș și de cea a escrocheriei FNI. Dacă la acea vreme FNI a cumpărat titluri de stat emise de guvernul român, emitentul nu avea niciun control în privința celor care cumpără. Putea să cumpere și cel mai mare terorist al lumii, fără ca emitentul să știe cine e cumpărătorul. (Nici asta nu era scris în cartea aceea?)
În al doilea rând, la acea vreme, proprietarii SOV Invest - compania care administra FNI, erau două entități cu capital de stat: Banca Agricolă și CEC. Ori domnul Zamfir știa acest lucru și atunci este o canalie, ori nu știa ceea ce orice tip informat știe de aproape 20 de ani și atunci este un mare bou. Dacă îți amintești, generație, într-un material publicat pe blog la începutul anului trecut spuneam că acest individ este o speranță a politicii românești. S-a confirmat. A ajuns o hahaleră! Însetat de imagine, gargarisind pentru pulime, acest neica nimeni și-a permis să umilească niște adevărate personalități ale României de azi.
Hai sictir, băi boule!
Am fost atât de dur, generație, pentru că m-am săturat să-i văd pe tâmpiți, pe mediocri și pe impostori cum aruncă cu rahat în tot ce-i depășește. M-am săturat să-mi văd valorile nației călcate în picioare de boii ăștia. În același timp, m-am plictisit să fiu evocat de tot felul de nulități fetide care, demonizându-mă, speră să însemne ceva în ierarhia socială. A fi senator este egal cu zero, generație, daca n-ai încărcătura morală și intelectuală prezumată unei asemenea demnități. Ori boul ăsta n-are nici una, nici alta.”, scrie SOV pe Facebook.
