Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă o analiză a istoricului Stelian Tănase pe tema declarațiilor ministrului Apărării, Mihai Fifor, privind scutul de la Deveselu și a consecințelor acestora asupra relației României cu Rusia.
Digi24:
Istoricul și scriitorul Stelian Tănase a declarat la Digi24 că este foarte gravă gafa ministrului Apărării Mihai Fifor care a declarat că România are rachete balistice în baza miliară de la Deveselu. El a spus că o astfel de declaraţie făcută pe un domeniu atât de sensibil ar trebui să atragă demisia ministrului. "Domnul Fifor e foarte vinovat. Mi se pare că tratează superficial. E normal să încerce să minimalizeze pagubele, dar povestea e serioasă", a adăugat Stelian Tănase.
„Gafa făcută de ministrul Apărării e foarte gravă pentru că se referă la un domeniu foarte sensibil, anume relaţia noastră cu Rusia si diferendul între poziţia Kremlinului şi NATO. În momentul în care ministrul Apărării spune că avem rachete balistice la Deveselu sunt două variante: 1. omul a spus adevărul şi e un caz de trădare.. poate e incompetenţă, dar conform reglementărilor militare, a dezvăluit un secret, foarte secret.
Al doilea lucru, dacă nu e adevărat, omul e un prost. A vrut sa blufeze sau nu îşi cunoaşte domeniul. Trebuie să plece. În ambele cazuri trebuie să plece.
Faptul că a spus că e vorba de o neînţelegere... neînţelegerea cui? Probabil a lui, a fişei postului lui. El are studii filologice, nu are nicio pregătire militară decât cursurile astea care se fac post graduate în România şi nu ştiu ce valoarea au, pe la academia de informaţii. El nu are pregătire militară.
Mie mi s-a părut unul dintre oamenii serioşi din guvernul acesta. Dar iată că vine cu gafa asta care îi marchează mandatul şi ar trebui o discuţie la nivelul guvernului.
Preşedintele ar trebui să îl cheme la o discuţie. E o gafă care ne bagă în gura ruşilor. Au reacţionat imediat şi au spus că gura păcătosului adevăr grăieşte”, a declarat la Digi24 Stelian Tănase. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Fabrica de un miliard de euro şi cu o producţie de 150.000 de maşini pe an pe care BMW şi-o construieşte în Ungaria este de mare ajutor planurilor premierului Viktor Orban de a conduce o economie cu ritm accelerat până la următoarele alegeri. De asemenea, investiţia poate contribui la amortizarea declinului fondurilor pentru dezvoltare primite de Ungaria de la UE, însă adânceşte dependenţa industriei acestei ţări de un sector notoriu pentru vulnerabilitate la factori externi în vremuri în care comerţul global se află în pragul unui război.
Ungaria, o ţară cu doar zece milioane de locuitori, nu are o marcă naţională de maşină, însă acolo produc deja Daimler, Volkswagen prin Audi, Suzuki şi PSA Group. Cu venirea BMW, Ungaria devine bază de producţie pentru toţi marii constructori auto germani.
Sectorul auto este în general unul cu ciclicitate pronunţată, iar acest lucru este valabil şi pentru Ungaria. Spre exemplu, în 2016, în iulie, când activitatea fabricilor de maşini şi componente s-a redus cu peste 8%, producţia industrială totală s-a retras cu aproape 5%. În 2014, când Audi şi-a oprit producţia de la fabrica de la Gyor, o parte a presei a interpretat manevra ca pe un avertisment transmis Budapestei de cancelarul german Angela Merkel, enervat de tendinţele antioccidentale ale premierului Orban. Scăderea se justifică prin faptul că industria auto contribuie cu 30% la producţia anuală a industriei manufacturiere.
Orban, ales pentru al patrulea mandat în aprilie, vrea să conducă o economie care creşte cu 4% anual până în 2022, când ar trebui să aibă loc următoarele alegeri parlamentare. Ritmul este superior celui prognozat de strategii băncii centrale şi de analişti, scrie Bloomberg. Pentru Orban şi pentru statul iliberal pe care acesta îl construieşte, venirea BMW este o răsplată pentru atenţia deosebită acordată constructorilor auto în timp ce băncile şi retailerii au parte de condiţii de afaceri mai dificile. Constructorii auto au avut venituri de 8.000 de miliarde de forinţi (24,8 miliarde euro) anul trecut, sumă echivalentă cu 21% din PIB-ul Ungariei. Comerţul cu Germania, o ţară unde Orban şi statul său iliberal şi-au găsit critici duri, dar şi prieteni printre politicieni, s-a situat la 50 de miliarde de euro în 2017, nivel mai mare decât suma legăturilor comerciale cu următorii cinci clasaţi în topul partenerilor comerciali. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Atitudinea preşedintelui american Donald Trump asupra Iranului va fi decisivă pentru piaţa petrolieră în următoarele săptămâni, este de părere un analist economic citat de Le Monde.
Creşterea continuă a preţului barilului, de un an deja, a umflat conturile ginaţilor petrolieri. Grupul francez Total, anglo-olandezii Shell, giganţii americani ExxonMobil şi Chevron au înregistrat cu toţii venituri în creştere. Potrivit băncii elveţiene UBS, veniturile societăţilor petroliere sunt în creştere de şapte semestre consecutive.
Există o multitudine de factori de urmărit în acest moment pe pieţele petroliere. Dar, de o manieră sau de alta, analiştii ajung mereu la aceeaşi concluzie: impactul sancţiunilor americane împotriva Iranului va decide preţul barilului. Opinia analistului Tamas Varga este împărtăşită în mediile petroliere.
Pe 1 august, cursul era în continuare ridicat – 73 de dolari pe baril, o cerere mondială puternică într-un context de incertitudine geopolítică în Orientul Apropiat, o incertitudine întreţinută de preşedintele american Donald Trump care face din nou dovadă de imprevizibilitate. El spune că nu va pune nicio condiţie prealabilă pentru a-l întâlni pe preşedintele iranian, Hassan Rohani.
I-a răspuns ministrul iranian de Externe, Mohammad Javad Zarif: “încercaţi respectul, pentru iranieni şi pentru angajamentele internaţionale. Ameninţările şi sancţiunile nu merg”. Armata regimului iranian a respins orice negociere cu Washington afirmând că "Iranul nu este Coreea de Nord".
Strategia americană este de a sugruma economia iraniană şi de a o priva de veniturile din petrol. În mai, după ce a anunţat ieşirea din acordul nuclear iranian, Donald Trump promitea că va trece la “cele mai dure sancţiuni din istorie" împotriva Teheranului.
În spatele ameninţărilor se află miza crucială a petrolului: cel brut, iranian iar apoi, într-un sens mai larg, petrolul exportat din regiune şi care, o bună parte, tranzitează largul coastelor iraniene. (Mai multe detalii AICI)
