Ceea ce părea până acum era doar un scenariu SF, începe să prindă contur în laboratoarele unor cercetători din Elveția: calculatoare realizate din celule vii. Tehnologia, numită „biocomputing”, folosește mici structuri neuronale cultivate în laborator, mini-creiere, conectate la electrozi pentru a procesa informații.
Oamenii de știință consideră, în general, că organoidele cerebrale, agregate 3D de țesuturi care imită unele structuri ale creierului, sunt prea simple pentru a susține conștiința. Dar, pe măsură ce organoidele cerebrale devin mai sofisticate, există posibilitatea teoretică ca unele dintre ele să depășească într-o zi acest prag.
Organoidele cerebrale create până în prezent reprezintă, de obicei, doar o parte a creierului. Acestea sunt utilizate pentru a studia dezvoltarea și bolile creierului, precum și efectele secundare ale medicamentelor, fără a fi nevoie de animale sau creiere umane.
În prezent, unele modele de laborator au fuzionat două sau mai multe organoide cerebrale pentru a forma un „asambloid” care poate imita interacțiunile dintre celulele din diferite regiuni ale creierului. Drept urmare, un grup de cercetători a susținut recent că acest domeniu trebuie să ia în considerare în mod preventiv noi cadre etice și de reglementare în cazul în care organoidele conștiente devin o realitate.
Într-un sondaj Live Science, cititorii au fost întebați dacă ar fi în regulă să se experimenteze pe „creiere” cultivate în laborator dacă acestea ar deveni conștiente. Aproximativ 657 de cititori au răspuns înainte de închiderea sondajului.
Ce spun oamenii de rând despre această cercetare
Aproximativ 25% dintre respondenți au spus că nu cred că ar trebui să experimentăm cu organoide conștiente, dar sunt de acord cu utilizarea organoidelor inconștiente sub supraveghere atentă. Alți 23% cred că nu există o modalitate etică de a experimenta pe ele.
Între timp, 22% dintre cititori au spus că ar susține crearea de noi reguli care să țină cont de bunăstarea organoidelor, în timp ce alți 19% consideră că nu sunt necesare modificări ale reglementărilor. Restul cititorilor erau indeciși.
Unii cititori au avertizat că această cercetare nu are o viziune de viitor. „Avem un plan de acțiune care să ne arate unde ne va duce? Nu mi se pare corect să închidem entități conștiente într-o placă de laborator”, a scris Duvidhameihaiaadmi.
Unii au susținut că beneficiile științifice justifică riscurile. „Dacă beneficiile depășesc dilema morală, faceți-o repede, faceți-o cât mai uman posibil și asigurați-vă că toată lumea știe că acest lucru trebuie făcut, altfel nu se va produce niciun progres care să schimbe viața”, a scris GodParticle. „Nu văd niciun progres care să merite literalmente viața acestor ființe create odată ce vor dobândi conștiință. Nu am gură și trebuie să țip...”
Pentru alții, limita morală părea foarte clară. „Evident, dacă există vreun semn de conștiință, avem obligația morală de a opri experimentele”, a comentat Toby, la care GodParticle a răspuns: „Da, dar noi nu suntem oamenii de știință sau șefii lor corporativi/educaționali...”
Un alt utilizator a considerat că dilema pare a fi o poveste scoasă din „Star Trek: Next Generation” (STNG). „Sincer, nu sunt deloc sigur în privința asta – implicațiile pozitive ale experimentării sunt enorme, dar cred că trebuie să ne dăm seama unde se află umanitatea în toate acestea... pare o problemă foarte STNG”, a spus Slater.
Un respondent a subliniat ceea ce considera a fi o inconsecvență a preocupării noastre etice pentru alte entități. „Este emoționant – cu adevărat – să vezi oameni plângând pentru celulele cerebrale dintr-o eprubetă. Dar unde se duce această compasiune sfântă când maimuțele sunt disecate de vii, câinii otrăviți sau miliarde de porci măcinați în fabrici în fiecare an?”, a scris Asish.
Comentează