În Finlanda, un gest aparent banal, făcut într-o duminică din 1999, avea să lase o amprentă neașteptată în statisticile din 2020. Cei care au ales atunci să meargă la vot aveau, peste două decenii, șanse mai mari să fie încă în viață decât cei care au preferat să rămână acasă.
Nu este o dovadă că votul prelungește viața, dar cercetarea transmite un mesaj clar: implicarea civică și sănătatea merg adesea mână în mână. Iar Finlanda este unul dintre puținele locuri din lume unde o astfel de legătură poate fi studiată în detaliu, datorită bazelor sale de date demografice extrem de bine puse la punct.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Helsinki a analizat listele electorale din 1999 și le-a comparat cu registrele de decese până la sfârșitul anului 2020. Studiul a inclus toți cetățenii cu vârsta de peste 30 de ani la momentul scrutinului.
Rezultatul: aproximativ 72% dintre finlandezii analizați votaseră atunci, adunându-se un eșantion de 3,19 milioane de persoane. După 22 de ani, aproape o treime dintre aceștia muriseră, însă proporția deceselor era semnificativ mai mare printre cei care, în 1999, nu se prezentaseră la urne.
Cei care nu au votat au avut un risc de deces cu 73% mai mare
Când au ajustat rezultatele pentru vârstă, cercetătorii au observat diferențe greu de ignorat: bărbații care nu au votat au avut un risc de deces cu 73% mai mare, iar femeile care s-au abținut un risc cu 63% mai mare.
Legătura a fost cea mai puternică în rândul bărbaților sub 50 de ani și a fost pronunțată în cazul deceselor din cauze externe, precum accidentele sau violența. De regulă, educația explică o parte din diferențele în sănătate și participare civică.
Aici, însă, ajustarea pentru nivelul de educație a redus riscurile abia cu câteva procente. În rândul persoanelor fără studii superioare, simplul fapt de a fi votat în 1999 s-a asociat cu un risc de deces mai mic decât obținerea unei diplome universitare.
O observație contraintuitivă, dar persistentă în date. Explicația probabilă nu e că o ștampilă pe buletin adaugă ani vieții, ci că obiceiurile și resursele care duc oamenii la urne se suprapun cu cele care le susțin sănătatea.
Unii dintre cei care nu au votat au putut fi împiedicați de boală sau dizabilitate, factori ce cresc în sine riscul de deces, însă acest lucru nu pare să acopere întreaga diferență.
Motivația și sentimentul de apartenență
Autorii vorbesc despre vot ca formă de capital social: un indicator al conexiunilor, al motivației și al sentimentului de apartenență. Toate trei au efecte bine documentate asupra longevității. Nu este un caz izolat.
Numeroase cercetări au găsit asocieri între participarea la vot, inclusiv la alegerile locale, și o stare de sănătate mai bună ulterior. În Statele Unite, Asociația Medicală Americană recunoaște această legătură și susține măsuri pentru acces echitabil la procesul electoral, scrie incredibilia.ro.
În același timp, autorii atrag atenția că rezultatele din Finlanda nu pot fi extrapolate complet oriunde: sunt țări unde participarea la alegeri poate fi riscantă. Cu toate acestea, studii similare în SUA și Europa indică aceeași tendință. Implicațiile urcă până în cabinetul medicului.
Cercetătorii sugerează ca profesioniștii din sănătate să întrebe pacienții dacă mai merg la vot, nu pentru a discuta opțiuni politice, ci pentru că abandonarea acestui obicei ar putea fi un semn timpuriu al declinului stării de sănătate.
Data viitoare când îți lipsește motivația să mergi la urne, merită poate să-ți amintești că votul nu e doar un gest civic. E și un comportament care, în datele acestui studiu, se leagă de o viață mai lungă. Studiul a fost publicat în Journal of Epidemiology & Community Health.
Comentează