Premium
Productivitatea pajiștilor scade mai mult decât am crezut în timpul secetei extreme, potrivit unor experimente efectuate în 100 de locuri din întreaga lume. Constatarea sugerează că plantele ar putea avea dificultăți în a face față secetelor mai frecvente și mai severe pe care se așteaptă să le aducă schimbările climatice.
Melinda Smith de la Universitatea de Stat din Colorado și colegii săi au conceput un adăpost care poate fi plasat deasupra unui teren și acoperit cu benzi de plastic pentru a devia o parte din ploaie de la vegetația de dedesubt, conform NewScientist.
Colaborând cu alți cercetători din întreaga lume, Smith și echipa sa au reușit să instaleze astfel de adăposturi în 100 de locuri cu iarbă sau arbuști de pe șase continente.
Pentru fiecare sit, echipa a urmărit să imite ceea ce ar fi considerat o secetă extremă pentru zona respectivă - de tipul celei care ar fi întâlnită o dată la o sută de ani, spune Smith. De exemplu, un loc mai ploios din Europa ar avea mai multe benzi de plastic pe acoperiș, în comparație cu un loc mai uscat, pentru a simula mai bine o secetă.
După un an, echipa a constatat că unele dintre experimente au reușit să reproducă cu succes condițiile de secetă, iar altele mai puțin, din cauza precipitațiilor mai mari decât media în anumite regiuni.
În cele 44 de situri care s-au confruntat cu secetă extremă, creșterea plantelor a fost redusă cu 38% în cazul pajiștilor și cu 21% în cazul arbuștilor. "A fost mare", spune Smith, adăugând că reducerile de creștere a plantelor au fost semnificativ mai severe decât cele observate de cercetători în studiile anterioare.
Aceștia au descoperit, de asemenea, că siturile mai aride, cu o biodiversitate mai redusă, sunt deosebit de vulnerabile la secetă. "Siturile uscate sunt deja la limită", spune Smith. "Nu au prea mult tampon în sistemul lor pentru a face față".
Smith speră că aceste informații pot îmbunătăți modelele climatice globale, care, până acum, au subestimat rolul secetei în ciclul carbonului.
