Premium
Țări cu structuri industriale similare cu cea a României, precum Germania, Franța, Austria, Marea Britanie, Polonia, Cehia au prețuri mici la energie, Germania având un preț cu 25% mai mic decât cel al țării noastre, de 40,9 eur/MWh, pe când România atinge 54 eur/MWh, anunță marii consumatori.
Asociația Marilor Consumatori de Energie din România (ABIEC) atrage atenția că orice schemă suplimentară de sprijinire a sectorului energetic anulează competitivitatea industriei românești, în lipsa unor măsuri similare pentru sectoarele industriale, implementate la nivelul Uniunii Europene.
ABIEC își manifestă îngrijorarea profundă privitor la demersurile Guvernului, anunțate în presă, în legătură cu mecanismul de sprijin pentru Complexul Energetic Oltenia (CEO) prin care, timp de 10 ani de zile, toți consumatorii finali de energie electrică ar urma să plătească până la 10,5 miliarde de lei pentru a susține costurile cu certificatele de emisii pe care CEO trebuie să le cumpere pentru a produce energie electrică.
„Industria se află în mari dificultăți din cauza prețului energiei electrice și al gazelor, a tuturor taxelor și schemelor de sprijin pe care este obligată să le susțină”, a declarat Marian Năstase, Președintele ABIEC. „Asistăm neputincioși la distrugerea competitivității companiilor din România chiar de propriii aleși, într-o realitate în care industria este ignorată atunci când se elaborează nenumărate strategii, programe, politici și scheme de susținere. Reprezentăm industrii care realizează produse cu valoare adăugată mare, angajăm sute de mii de oameni direct și indirect și, în ciuda rolului important pe care îl jucăm în economia României, constatăm că măsurile Guvernului duc la pierderea avantajelor competitive pe piețele internaționale”.
Pentru că este materie primă, țările vestice consideră energia ca fiind o componentă de sprijin pentru dezvoltarea industriilor generatoare de produse cu valoare adăugată și, implicit, de bunăstare pentru angajați, pentru comunitățile din care fac parte și pentru țările respective. În România, energia este decuplată de la dezvoltarea economică și socială, fiind tratată independent, cu efecte dezastruoase în industria prelucrătoare.
Schema gândită de Guvern pentru susținerea CE Oltenia este făcută fără consultarea marilor consumatori de energie care sunt obligați să plătească și certificatele de CO2 ale producătorului de energie, care oricum sunt incluse în prețul uriaș al MWh.
România este o țară cu resurse energetice naturale semnificative, având un mix echilibrat al producției pe bază de cărbune, hidro, nuclear, hidrocarburi, energie din surse regenerabile, însă aceste atuuri aparente reprezintă de fapt un handicap. România își propune să devină hub de securitate energetică regională, însă eșuează în a asigura energie propriilor consumatori și importă cantități importante, iar prețurile sunt printre cele mai mari din Europa. Potrivit raportului realizat de DG Energy, în primul trimestru din 2019, România figurează pe locul nouă în ceea ce privește prețul energiei, fiind devansată doar de țări care sunt net importatoare – Portugalia, Grecia, Irlanda, Italia etc. Țări cu structuri industriale similare cu cea a României, precum Germania, Franța, Austria, Marea Britanie, Polonia, Cehia sunt mult sub prețul României, Germania având un preț cu 25% mai mic decât cel al țării noastre, ajungând la 40,9 eur/MWh, pe când România atinge 54 eur/MWh, preț la care se adaugă și tarifele asociate, ce reprezintă peste 39% din prețul total al energiei.
Industria este deja afectată de prețul actual al energiei electrice, momentul declanșator fiind măsurile adoptate prin OUG 114/2018 și transpuse în legislația secundară de către ANRE, măsuri care, declarativ, vin în ajutorul consumatorului casnic, însă în realitate afectează grav consumatorii industriali.
Aceste presiuni de pe piața românească se suprapun unor condiții extrem de dificile pe plan internațional, unde se înregistrează supraproducție, recunoscută la nivel global. De altfel, Uniunea Europeană a luat decizia politică de a susține marile sectoare industriale, care angajează milioane de oameni și care au o contribuție majoră în Produsul Intern Brut al UE.
În consecință, ABIEC solicită autorităților competente consultarea cu marii consumatori industriali și cu toate părțile afectate de noi scheme suport, pentru găsirea de soluții care, pe de o parte, să securizeze producția de energie a României, iar pe de altă parte să vină în sprijinul menținerii competitivității industriei românești.
Competitivitatea industriei energo-intensive este fundamental condiționată de accesul la resurse energetice (energie electrică/gaze naturale) la prețuri competitive în raport cu concurenții din Uniunea Europeană și de pe alte continente. ABIEC face apel pe această cale la decidenții din aparatul de stat de a se apleca cu rigoare și celeritate asupra problematicilor expuse.
Suprataxarea energiei diminuează drastic posibilitățile investiționale și de dezvoltare ale marilor consumatori de energie. În prezent, unii dintre membrii asociației înregistrează pierderi, astfel că există posibilitatea că aceștia să nu mai aibă acces la finanțare prin fonduri europene, făcând implicit nesustenabilă continuarea activității industriale în România și relocarea, în afara țării, a companiilor producătoare, cu impact negativ asupra bugetului de stat și a ratei șomajului.
ABIEC solicită, din nou, implementarea schemei de compensare a emisiilor indirecte, aprobată încă din 2012 de Uniunea Europeană și pusă deja în aplicare de 11 state membre (Franța, Germania, Spania, Marea Britanie, Finlanda, Olanda, Belgia, Slovacia, Grecia, Lituania, Polonia) care au aplicat o politică se protejare a investițiilor locale și a locurilor de muncă.
De asemenea, ABIEC susține, încă o dată, reglementarea și funcționarea bursei de energie din România pe baze concurențiale reale, care să elimine distorsiunile înregistrate în ultimul an.
Asociația Marilor Consumatori de Energie include cei mai mari consumatori de energie din România. Printre aceste companii se numără Alro Slatina, ArcelorMittal România, Liberty Galati, TenarisSilcotub, CRH și Saint-Gobain România, care au un consum de energie de aproximativ 10% din totalul produs în România. Membrii fondatori plătesc anual peste 130 de milioane de euro la bugetul de stat și la bugetele locale, au exporturi cumulate de peste un miliard de euro și au realizat invesții care depășesc 1,5 miliarde de euro în România, având strategii de dezvoltare pe termen lung pentru operațiunile locale.
