Premium
Doi cercetători români publică în prestigioasa revistă Nature un studiu despre partidul AUR, intitulat Discursul urii revizuit în discursul politic românesc: de la Legiunea Arhanghelului Mihail (1927-1941) la AUR (2020-prezent). Cei doi cercetători sunt Oana Celia Gheorghiu (lector universitar la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, unde predă Studii culturale și Studii de traducere) și Alexandru Praisler (lector la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați).
Cei doi cercetători și-au propus să analizeze în studiu mostre dintr-un discurs al unuia dintre liderii AUR, comparând cu „discursul incendiar care a deschis calea spre venirea legionarilor la putere în 1940”.
„Rezumat
Ultra-conservator, ultra-ortodox, naționalist și xenofob, pledând pentru "familie, națiune, credință creștină și libertate", partidul Alianța pentru Uniunea Românilor (de acum înainte AUR - care se traduce prin "AUR" în limba română) [Alianța pentru Unitatea Românilor] și-a făcut campanie într-un mod insidios, atât pe rețelele de socializare, cât și în zonele rurale mai sărace ale României, luând un avânt pe care puțini îl puteau prevedea la alegerile din 2020. Este în mâinile experților în discursuri să deconstruiască astfel de discursuri de ură și să avertizeze atât factorii de decizie politică, cât și populația în general, să nu le permită să prolifereze în sfera publică. În consecință, bazându-se pe abordarea istorico-discursivă (DHA), această lucrare își propune să analizeze mostre dintr-un discurs al unuia dintre liderii/ideologii de AUR, comparându-le cu discursul incendiar care a deschis calea spre venirea legionarilor la putere în 1940.
Concluzie
Legitimând situația actuală și anunțând un viitor (b)mai corect, discursul politic asociat cu AUR dezvăluie mecanismele acestui tip particular de activitate socială sau practicile recurente în general folosite în cadrul profesiei. În cadrul acestuia se află reprezentări ale ideologiei și ale ideologilor anunțați, precum și reprezentări eronate ale opoziției denigrate. Odată ce apare suficient de frecvent, devine ușor de corelat cu adresantul, fiind recognoscibil chiar și în absența sursei originale sau a susținătorilor săi.
În plus, procesul este continuu. Purificând istoria și manipulând memoria, narațiunile de AUR persistă în inconștientul colectiv și sunt lăsate să prolifereze pentru că, în România, cel puțin deocamdată, ele par să fie respinse ca fiind exotice și inofensive, fiind percepute în mod obișnuit ca un rău mai mic decât cel pe care îl reprezintă în realitate.
În timp ce intervențiile frecvente și vociferările publice ale lui George Simion, senatorul și activistul civic al AUR, sunt dominate de un populism recunoscut pe scară largă, ideologia de bază a partidului, formulată și susținută de arhitectul său, Sorin Lavric (așa cum este exemplificată aici), reprezintă amenințări mai mari la adresa democrației și a normalității, fiind indiscutabil îndatorată celei a Legiunii (ca intertext identificabil). Ca și precursorii săi de extremă-dreapta interbelică, discursul de ură al lui Lavric este militant, antagonist, ultranaționalist și ortodox. La fel ca în cazurile anterioare de alocuțiuni legionare, acesta obiectifică femeile și îl vizează pe Celălalt, deși antisemitismul a fost înlocuit cu o politică antiminoritară, care degradează grupurile etnice (în special romii și maghiarii) și refuză identitatea de gen.
Deoarece cadrele situaționale sunt semnificativ diferite, recontextualizarea, "manifestată concret în intertextualitatea și interdiscursivitatea textelor" (Wodak și Richardson, 2013: p. 8) rămâne esențială pentru a citi în palimpsestul AUR și pentru a identifica orientările similare și discursul de ură al Legiunii Arhanghelului Mihail”, arată cei doi autori în rezumat și concluzie.
