Ca să conteze într-o viitoare ecuație de guvernare, din 2016 încolo, Mișcarea Populară trebuie să ia un scor cât mai apropiat de 10%. Asta nu e deloc simplu, mai ales că e o competiție acerbă pentru ”al treilea partid”, cel care va face cărțile cu PSD sau PNL, după alegerile parlamentare viitoare. UNPR, ALDE, M10 se bat pentru același obiectiv.
Prima sursă și cea mai importantă este chiar liderul de facto al partidului, abia înscris oficial, Traian Băsescu. Va reuși fostul președinte să facă transferul propriului capital de imagine, atât cât mai e, către PMP? Din punct de vedere practic, aceasta e sursa cea mai sigură. Bineînțeles că vor fi destui care îl vor admira în continuare pe Băsescu, dar vor prefera să aleagă un partid mare, mai ales din perspectiva votului util. Previzibil, pe măsură ce se vor apropia alegerile, se va ivi teoria (deja cunoscută) ”divizării dreptei, care avantajează PSD” și teama electoratului anti-PSD de o victorie a partidului lui Dragnea va împinge destui nehotărâți, simpatizanți ai lui Băsescu, în brațele PNL.
Ca să transfere cât mai mult, chiar Traian Băsescu are nevoie să crească, ceea ce, deocamdată, nu prea se întâmplă, conform sondajelor. De fapt, fostul șef al statului, politician versat, va încerca să devină principalul colector de voturi din diferite direcții, pe care ulterior să le verse în ”bazinul” PMP.
În ultima perioadă, Băsescu a încercat, printr-o schimbare de discurs, să profite de câteva evenimente cu mare impact, cum ar fi ”criza refugiaților”, pentru a capitaliza electoratul lui Vadim Tudor sau Dan Diaconescu (primul decedat, al doilea în închisoare). Naționalist, xenofob, plin de angoase și frustrări, acest segment, estimat între 15-20%, pare ușor de atras prin simpla fluturare a unor pericole reale sau imaginare la adresa statului român și a cetățeanului simplu.
Asemenea pericole, pe care privitorul OTV le presimte chiar înainte să se fi așezat în fața televizorului, activează fricile primare și potențează cele mai teribile scenarii ce se derulează în mintea lui ca niște pelicule de filme horror. Refugiați care violează blânzii europeni, Rusia care pândește perfid la colț, un război iminent, un atac terorist la o gură de metrou, iată câteva mici apocalipse ușor de inoculat în sufletele deschise la orice fel de spaime cosmice.
După mai bine de o lună, Traian Băsescu nu pare să fi reușit să tragă mari beneficii din acest discurs. Într-un ultim sondaj INSCOP, vedem că Uniunea Europeană pierde din credibilitate aproape opt puncte procentuale (față de iunie), scădere drastică ce nu poate fi pusă decât pe seama crizei refugiaților, greu de gestionat la Bruxelles și Berlin. În același interval, Traian Băsescu se menține la aceeași cotă de credibilitate de 15%, adică ”zero creștere”. Concluzia e simplă: impact există, dar fostul președinte nu beneficiază încă de el.
Și s-ar putea să nu beneficieze nici în continuare. Din două motive. Unu: mare parte din acești alegători au fost deja atât de porniți împotriva fostului președinte, de către posturile lor favorite, Antena3 și RTV, încât nimic nu-i va putea determina la o ”reevaluare”. Doi: tușele pe care le trage Traian Băsescu în retorica despre refugiați și Islam sunt totuși mult prea blânde pentru apetența spre scenarii fantasmagorice și radicalism a acestui electorat. Nimic despre marea finanță iudeo-masonică, nimic despre tentativa străinilor de a pune mâna pe ”comoara dacilor”. Or, așa ceva e profund deficitar față de ce au fost obișnuiți acești oameni în trecut prin expunere la discursurile lui Vadim Tudor, Dan Diaconescu, Mihai Gâdea și alții din aceeași zonă.
O altă sursă de creștere pentru Traian Băsescu, ce s-ar putea adăuga la zestrea electorală a PMP, este ”victimizarea” în fața justiției. Dosarele deschise de procurorii lui Nițu pe cauze neverosimile pentru orice om rațional, cum ar fi ”șantaj la Gabriela Firea”, ”fals în declarații pentru că n-a demisionat în cinci minute”, ”uzurpare de calități oficiale după referendum, conform lui Ioan Ghișe” nu pot avea alt efect decât să-l transforme pe fostul șef al statului într-un om hărțuit de justiție, în jurul căruia se poate strânge oarece simpatie. Dar, încă o dată, asta prinde la votanții raționali, nu la cei care deja îl urăsc pe Traian Băsescu suficient de mult încât îl vor, pur și simplu, la închisoare, nici nu mai contează pentru ce faptă.
O altă direcție de coagulare pentru PMP o reprezintă atragerea unor partide mai mici, deșeuri rezultate din implozii sau explozii ale grupurilor parlamentare. PSRO al tandemului Vanghelie-Geoană, de pildă, desprins din PSD sau PND, al lui Daniel Fenechiu, rezultat din dizolvarea lentă a PPDD. Avantajul cu aceste două partide este că au și un număr de parlamentari, care, odată aduși sub umbrela PMP, pot face această formațiune mult mai atractivă la viitoarele negocieri pentru o moțiune de cenzură, în primăvară. M10 și PNȚCD vor fi și ele curtate, primul, pentru a recupera ”băsiștii” strânși în jurul Monicăi Macovei, al doilea, pentru ștampilă și sedii. În orice caz, adunarea acestor fragmente contează și în jocul de imagine – PMP e un ”centru” în jurul căruia se strâng diverse curente, de stânga sau de dreapta.
În fine, o ultimă sursă de creștere, poate cea mai importantă pentru alegerile locale, o reprezintă zona activiștilor PDL, fie că vorbim de actuali primari sau consilieri locali, înregimentați forțat în ”noul PNL”, după fuziune. Cum raportul de putere între cele două componente pare a se tranșa până la începutul anului viitor, iar vechiul PNL are ”prima mână”, vor fi, în mod normal, destui nemulțumiți din partidul lui Blaga care vor bate deja la ușa fostului lider spiritual, Traian Băsescu. Aici lucrurile sunt puțin mai complicate. Cei care, alungați de vechii liberali, vor fi dornici să se alăture proiectului PMP, trebuie să vadă și niște perspective, măcar aceea a unui 5%, garanția că vin într-un viitor partid parlamentar. Deocamdată, însă, sondajele nu semnalează atingerea pragului, iar unii din potențialii refugiați vor prefera să strângă din dinți în PNL, decât să se aventureze spre un eșec. În orice caz, mulți dintre ei vor aștepta primul test, adică localele.
Cu aceste bazine, din care să-și extragă vlaga electorală la următoarele două runde de alegeri, PMP poate spera la un scor între 5 și 10% la viitoarele legislative.
Provocarea cea mai mare însă pentru orice partid care se construiește ca ”balama” este modul în care își pune oamenii pe liste. Pericolul major, în momentul în care se croiesc majoritățile, în acele zile de foc de după alegeri, este ca partidele mari, prin diferite pârghii, să ia parlamentari ”la bucată” și să completeze majoritatea (PPDD este un exemplu foarte recent).
Dacă PNL sau PSD ar avea, de pildă, 48% deja asigurați, cu maghiari și minoritățile naționale, iar PMP va avea o pondere de 7-8%, nimic nu va împiedica marii jucători să rupă o halcă de 2-3% de la populari, în loc să mai aducă o gură de hrănit în guvern. Dar asta depinde de loialitatea oamenilor puși pe liste.
Comentează