Dacă fiecare avem o imagine despre România, despre cum merg lucrurile, în care, inevitabil, intervine subiectivitatea, o carte care să analizeze ştiinţific realitatea politică şi socială aduce o cale mai exactă spre adevăr şi ne pune în faţă o oglindă limpezită. Un asemenea volum este „Calitatea democraţiei și cultura politică în România” (aici), semnat de Vasile Braşovanu, apărut recent la editura Adenium, în colecţia Colloquium.
Autorul nu are pretenţii inovative, precum recunoaşte, vrea să se prezinte cît mai veridic realitatea ţării. „Această lucrare a apărut (…) din dorinţa de a încerca să identificăm dacă în România idealuri precum existenţa unei democraţii consolidate sau a unei culturi politice participative îşi pot găsi susţinători, pentru ca mai apoi să anime modul de viaţă nu doar al unui grup restrîns, ci al unei majorităţi care să se constituie într-o adevărată forţă cetăţenească”, spune Braşovanu.
Lectura captează atenţia, referinţele abundă, dorinţa de obiectivare nu a rămas la stadiul aspiraţiei, se vede în pagini.
Imaginea României nu este măgulitoare: „Cum se prezintă societatea românească după 25 de ani de regim democratic? Conform datelor analizate, aceasta este tradişională, pentru că încrederea şi relaţiile de solidaritate sunt construite tradiţional, conservator, familia fiind prioritară. Dacă ne raportăm la capitalul social şi la instituţia în care românii au cea mai mare încredere, observăm că pe primul loc se situează instituţii precum Biserica şi Armata, demonstrîndu-se astfel caracterul parohial, de supus, al cetăţeanului român”. Aici se află explicaţia felului în care îndură românii mizeriile unei clase politice iresponsabile şi corupte. Rarele izbucniri de revoltă sunt excepţiile de la regulă. Braşovanu scrie despre mitul salvatorului, pregnant în mentalul colectiv, despre alegerea răului cel mai mic în ciclurile electorale şi despre alte caracteristici ale naţiei, pe care vă las să le descoperiţi şi singuri citind cartea.
Este şocant să aflăm, din volum, că mai mult de jumătate dintre subiecţii unui studiu luat în calcul nu cunosc mecanismul legislativ, cine legiferează la noi.
„Calitatea democraţiei și cultura politică în România” este de aşezat în bibliotecă, undeva la îndemînă. Sinceritatea lui Vasile Braşovanu e dureroasă, dar necesară.
Comentează