Un articol publicat de Tax Foundation Europe arată că factorii decizionali trebuie să renunțe la paradigma prohibiționistă atunci când reglementează produsele cu nicotină. Autorul susține că strategiile moderne de reducere a riscurilor – inclusiv prin politici fiscale – pot oferi dovezi reale ale eficienței, nu doar argumente teoretice, iar taxarea inteligentă poate deveni un instrument pentru diminuarea fumatului.
Reducerea riscurilor asociate fumatului se află în centrul discuțiilor privind politica de accizare la nivel global. Produsele alternative din tutun (ATP) sunt în centrul unei dezbateri intense privind revizuirea Directivei Europene privind Accizele la Tutun (TED) și au fost principalul punct de interes pentru Centrul pentru Produse din Tutun (CTP) din cadrul Administrației pentru Alimente și Medicamente (FDA) din SUA în ultimul deceniu.
Inovația din industrie a creat noi categorii de produse precum țigări electronice, produse de tutun încălzit și pliculețe orale cu nicotină. Deși aceste produse nu sunt la fel de sigure ca renunțarea completă la nicotină, consensul științific aproape unanim este că utilizarea oricăruia dintre ele generează un risc semnificativ mai mic pentru utilizator decât fumatul.
Poate cel mai important element al acestor produse noi, care justifică o discuție de politici publice, este faptul că, spre deosebire de valul anterior de alternative la fumat – plasturi, pastile, gume și țigări cu conținut foarte scăzut de nicotină – noile produse se bucură de cerere din partea fumătorilor, ceea ce a generat o dezbatere firească: cum ar trebui taxate ATP-urile?
Pentru a concepe o politică fiscală eficientă și adecvată pentru produsele cu nicotină, consideră autorul. este esențial să înțelegem conceptul de reducere a riscurilor. Reducerea riscurilor pune accent pe pragmatismul reducerii daunelor asociate anumitor bunuri în loc să încerce eliminarea completă a acestora prin interdicții sau taxe excesiv de mari. Spre deosebire de eforturile de tip prohibiționist, care urmăresc eliminarea consumului de nicotină, reducerea riscurilor pune accent pe rezultate, nu pe retorică.
Taxarea produselor alternative din tutun: o provocare pentru politici fiscale
Produsele alternative din tutun (ATP) reprezintă o provocare majoră pentru autoritățile fiscale, consideră autorul articolului, deoarece spre deosebire de produsele tradiționale considerate nocive, precum alcoolul sau combustibilii fosili, unde accizele pot viza ingredientul dăunător, ATP-urile nu se încadrează în același tipar. În cazul alcoolului, taxele cresc odată cu concentrația de alcool; pentru emisii de carbon, taxele reflectă impactul asupra mediului. Aceste mecanisme îi determină pe consumatori și producători să ia în calcul costurile externe.
ATP-urile nu generează costuri externe comparabile și, dimpotrivă, ar putea aduce beneficii prin reducerea fumatului. Nicotina nu produce direct prejudicii externe, ceea ce lasă autoritățile fără un ingredient clar de taxat. Astfel, sistemele fiscale trebuie să se bazeze pe categorii mai largi, cu rate variabile în funcție de produs.
Nivelul de taxare al produselor alternative cu nicotină și tutun ar trebui să creeze diferențe de preț între produsele mai puțin nocive și țigările tradiționale. Din perspectiva sănătății publice, justificarea pentru taxarea produselor alternative cu nicotină este slabă. ATP-urile generează puține prejudicii externe sau chiar deloc pentru persoanele din jur.
Autorul susține un nivel redus de taxare corespunzător profilului de risc al fiecărui produs alternativ, ancorat la nivelul existent pentru țigările tradiționale. Într-un scenariu ideal, fiecare produs ar avea măsuri de risc și daună cuantificate, estimate precis și agreate științific. Aceste măsuri ar putea fi comparate cu estimări similare pentru țigări pentru a determina un nivel relativ de risc. Din păcate, o astfel de precizie științifică și consens sunt imposibile în practică. În loc de estimări precise și rate diferențiate pentru fiecare produs, o abordare pe categorii ar permite totuși diferențierea nivelurilor de taxare și facilitează estimarea relativă a riscului.
Pe măsură ce guvernele analizează taxarea nicotinei și tutunului în contextul inovației rapide și al schimbărilor pieței, obiectivul central al politicii fiscale ar trebui să fie clar: reducerea daunelor cauzate de fumat. Produsele alternative din tutun și nicotină, deși nu sunt lipsite de risc, oferă o soluție eficientă de evitare a riscurilor fumatului. De aceea, o politică fiscală care ignoră acest continuum de risc ar putea submina una dintre cele mai promițătoare schimbări pentru sănătatea publică din ultimele decenii.
În concluzie, autorul consideră că un cadru legal modern de accizare ar trebui să utilizeze structuri de taxare potrivit caracteristicilor fiecărui produs și niveluri conform riscului relativ. Taxele specifice, bazate pe cantitate, oferă o bază neutră și transparentă, iar un nivel de taxare diferențiat ar ajuta ca produsele mai puțin nocive să reprezinte substituenți accesibili pentru fumătorii care caută alternative. Factorii decizionali pot încuraja trecerea fumătorilor către opțiuni mai puțin dăunătoare fără a recurge la tactici prohibiționiste sau taxe excesiv de punitive.
Comentează