Premium
Conectarea la Internet, YouTube şi clipurile realizate de amatori au contribuit la crearea unei noi forme de jurnalism, care a îmbunătăţit calitatea relatărilor la nivel internaţional, în special cu privire la actualul conflict din Siria. Însă tehnologia nu va putea niciodată înlocui rolul primordial al jurnaliştilor, acela de martor ocular, a subliniat Lindsey Hilsum, editor la Channel 4 News, în cadrul unei conferinţe susţinute la Institutul Reuters pentru Studiul Jurnalismului din cadrul Universităţii Oxford săptămâna trecută.
O conectare mai eficientă la nivel internaţional îi face pe jurnalişti să îşi poată verifica informaţiile, să ajungă la persoanele de contact şi să îşi găsească potenţialele surse extrem de rapid, adesea instantaneu. De asemenea, o conectare mai bună face ca oamenii să fie mai la curent cu ştirile şi cu informaţiile aproape peste tot în lume.
Potrivit lui Hilsum, accesul mai bun la informaţii s-a dovedit extrem de important pentru felul în care a fost reflectată criza refugiaţilor din Europa, atât pentru jurnalişti cât şi pentru refugiaţi: "Am petrecut vara trecută în Balcani alături de refugiaţi. Şalupele mici ajungeau pe plajă şi primul lucru pe care toată lumea îl întreba, de multe ori chiar înainte de a-şi scoate vestele de salvare, era 'unde este cel mai apropiat wifi?'. Vroiau să le comunice astfel celor rămaşi acasă că au ajuns în siguranţă şi să schimbe informaţii despre călătorie. Conectarea şi accesul la informaţii au făcut această deplasare a refugiaţilor şi a migranţilor posibilă", este de părere jurnalista."Toată lumea din Siria ştie exact ce se întâmplă cu refugiaţii din Europa", a adăugat ea.
În alocuţiunea sa, Hilsum a făcut referire la un comentariu recent făcut de Matteo Renzi, premierul Italiei, despre criza refugiaţilor, în care acesta declara că graniţele trasate de om devin irelevante într-o lume digitală. "Există un califat digital, iar guvernele nu reuşesc să înţeleagă", a explicat Hilsum. "Ca jurnalişti, trebuie să înţelegem şi să explicăm acest lucru. Acest flux nu se va opri, şi asta deoarece acum toată lumea ştie tot, din cauza conectării ...", a completat ea.
Într-un alt exemplu, ea a descris cum, în timp ce se afla în Grecia, a postat pe Twitter că se îmbarca într-un feribot în Lesbos. "Un prieten de pe Twitter mi-a văzut postarea şi în acelaşi timp a observat că un prieten de-al său, un refugiat din Erbil, a postat pe reţelele de socializare că se urca pe un feribot în Lesbos. Mi-a transmis această informaţie pe Twitter alături de o poză a refugiatului şi în câteva minute l-am găsit pe acelaşi feribot. Este extraordinar modul în care se pot face aceste conexiuni instantaneu", a precizat ea.
Reţelele de socializare ajută însă reporterii şi în alte moduri, dovedindu-se instrumente utile pentru verificarea informaţiilor. "Aveam o transmisiune din Siria însă nu ştiam prea multe despre ce se întâmpla acolo. Am cerut pe Twitter lămuriri pentru a verifica informaţia. Răspunsul a venit imediat", a povestit ea.
Există însă cazuri în care accesul la internet îngreunează relatările jurnaliştilor şi le face, uneori, mai periculoase. "Atunci când am început să lucrez ca jurnalist, puteai zbura într-un loc, să spunem Sudanul de Sud, şi puteai scrie ce doreai şi lua interviuri, pentru că nimeni nu ştia ce scriai. Acum toată lumea ştie ce fac jurnaliştii locali şi occidentali. În prezent, oamenii sunt mult mai conştienţi de modul în care pot fi manipulaţi jurnaliştii sau cum să recurgă la propria lor propagandă în loc să vorbească cu jurnaliştii", a explicat ea.
YouTube şi jurnalismul amator au schimbat de asemenea modul în care jurnaliştii relatează despre ştirile internaţionale, în special despre conflicte. Puţine instituţii de presă îşi trimit acum angajaţii în Siria din cauza riscurilor. "A fost un război catastrofal de periculos de acoperit. YouTube a devenit o parte extrem de importantă'' în acest proces", a mărturisit Hilsum, referindu-se la un comentariu făcut la un moment dat de Marie Colvin, jurnalista de la Sunday Times ucisă în timp ce relata despre asediul oraşului Homs în 2012."Marie obişnuia să spună uneori că se simte singura reporteriţă rămasă într-o lume a YouTube-ului", îşi aminteşte Hilsum.
YouTube şi materialele video postate de amatori au contribuit şi la relatările despre bombardamentul care a avut loc recent la spitalul al-Quds din Alep. "Noi toţi a a trebuit să relatăm despre bombardament fără a ne afla acolo. Apoi a fost postat un clip înregistrat de o cameră de securitate din spital. Acesta a arătat exact momentul în care a căzut bomba. Au fost nişte secvenţe incredibile, deoarece au arătat ultimele momente de viaţă ale doctorului care a fost ucis. Această întâmplare ilustrează puterea camerelor video şi a YouTube pentru relatarea unor evenimente".
Pe de altă parte, Hilsum recunoaşte ca este periculos să primeşti şi să difuzezi filmuleţe din surse neconfirmate. ''Uneori, un videoclip nu spune întreaga poveste", a avertizat ea. ''Oamenii care postează astfel de filmuleţe au de multe ori o agendă', a completat ea, precizând că postul la care lucrează, Channel 4 News, are un angajat în ale cărui atribuţii intră verificarea materialelor video primite din surse externe.
YouTube nu va înlocui niciodată relatările "la prima mână', a adăugat ea. "Ca reporter, sunt martor ocular. Daca nu sunt acolo nu pot să miros sau să simt ", a spus ea. "Cel mai important rol al unui jurnalist este să fie acolo", a adăugat Hilsum - unul dintre primii jurnalişti occidentali care a vizitat oraşul antic Palmira, distrus în mare parte de către ISIS.AGERPRES
