Gravitația, una dintre cele patru forțe fundamentale ale naturii, ar putea să nu fie deloc o forță în sensul clasic, ci mai degrabă rezultatul unui proces informațional profund, afirmă fizicianul Melvin M. Vopson, profesor asociat la Universitatea din Portsmouth, într-un articol publicat de The Conversation.
Teoria, detaliată în revista AIP Advances, propune o abordare radical nouă: gravitația ar putea fi produsul secundar al unui „cod cosmic” care guvernează Universul, asemănător software-ului unui computer.
Vopson susține că gravitația ar putea fi explicată prin ceea ce el numește „a doua lege a infodinamicii” – o lege a naturii care se referă la entropia informațională. Aceasta stipulează că, într-un sistem informațional închis, dezordinea informațională (sau entropia) tinde să scadă sau să rămână constantă, spre deosebire de legile termodinamicii, unde dezordinea fizică crește.
„Universul pare să funcționeze exact ca un sistem digital care caută să devină cât mai eficient posibil”, explică Vopson. Așa cum computerele comprimă datele pentru a economisi resurse, Universul ar compacta informația prin intermediul fenomenelor observate, precum atracția gravitațională.
Un exemplu simplu este cel al unei cești de cafea: pe măsură ce se răcește, moleculele ajung la o stare uniformă, iar informația necesară pentru a le descrie se reduce – entropia informațională scade. Vopson susține că același principiu se aplică la scară cosmică: atunci când particulele se adună sub influența gravitației, precum în cazul planetelor sau stelelor, informația devine mai „ordonată” și mai ușor de gestionat.
Această tendință spre simplificare informațională ar genera o „forță” entropică ce mimează exact gravitația descrisă de Newton. „Este o teorie care merge dincolo de gravitația entropică clasică – aici, gravitația este rezultatul unei dinamici informaționale fundamentale, nu doar o manifestare statistică,” adaugă cercetătorul.
Mai mult, teoria presupune că spațiul nu este un continuum neted, ci o rețea discretă de „celule de informație”, asemănătoare pixelilor de pe un ecran. Fiecare celulă conține date fundamentale despre poziția și starea materiei. Gravitația, în această viziune, nu ar mai fi o atracție între mase, ci un efect secundar al încercării Universului de a minimiza complexitatea informațională a acestor structuri.
„Dacă faci calculele, rezultatul este uluitor: această forță informațională corespunde exact cu ceea ce a descris Newton în legea sa a gravitației,” spune Vopson. Astfel, gravitația nu ar fi o cauză, ci un efect emergent al unui Univers care, asemenea unui sistem digital, caută simplitate, eficiență și economie de resurse.
Teoria este controversată, dar face parte dintr-o tendință emergentă în fizica teoretică de a privi informația nu doar ca un instrument de descriere, ci ca o forță fundamentală în sine – poate chiar mai fundamentală decât materia sau energia.
Comentează