Schimbările climatice, considerate mult timp o amenințare îndepărtată, se transformă într-o realitate tot mai dură în unele regiuni ale lumii. Printre cele mai expuse se află Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA), teritorii care se confruntă deja cu limitele suportabilului.
Aceste zone, renumite pentru clima lor toridă și aridă, sunt pe cale să devină și mai fierbinți în următoarele decenii, pe măsură ce temperaturile cresc într-un ritm fără precedent.
În prezent, Orientul Mijlociu și Africa de Nord se numără printre cele mai ostile medii de viață de pe glob. În timpul verii, unele regiuni ating frecvent temperaturi de peste 50°C, transformând aerul într-un val sufocant.
Aceste condiții nu înseamnă doar disconfort, ci o amenințare directă pentru sănătatea oamenilor, o presiune uriașă asupra surselor de apă și o creștere alarmantă a consumului energetic necesar pentru răcire.
Mai îngrijorător este faptul că această regiune este pe punctul de a depăși pragurile critice de încălzire de 1,5 și 2 grade Celsius față de nivelurile preindustriale, mult mai devreme decât majoritatea celorlalte zone ale globului.
În timp ce Acordul de la Paris urmărește limitarea încălzirii globale la aceste praguri, anumite părți ale regiunii MENA le-au depășit deja sau se apropie periculos de ele.
Ritmul de încălzire nu este uniform
Modelele climatice recente, bazate pe date de înaltă rezoluție (CMIP5 și CMIP6), arată că ritmul de încălzire în aceste regiuni nu este uniform. Spre exemplu, interiorul Peninsulei Arabice se încălzește de până la 3,5 ori mai rapid decât media mondială.
În acest ritm, regiunea ar putea cunoaște o încălzire de 3 până la 4 grade Celsius încă din anii 2070, adică cu aproximativ trei decenii înainte de alte părți ale lumii.
Zonele afectate în mod particular includ provincia Riad din Arabia Saudită, unde temperaturile estivale ar putea atinge niveluri extreme, precum și anumite părți din Algeria și Mauritania. Pe timpul iernii, punctele fierbinți se concentrează pe Munții Elburz din Iran.
Mai mult, până în anul 2100, scenariile cele mai pesimiste prevăd o încălzire de până la 9 grade Celsius în centrul Peninsulei Arabice, o regiune deja aridă și slab echipată pentru a face față unor asemenea condiții. Această încălzire spectaculoasă este accentuată de natura deșertică a regiunii.
Spre deosebire de zonele ecuatoriale umede, deșerturile aride din MENA nu au capacitatea de a se răcori prin evaporare. Această particularitate le plasează într-o categorie comparabilă cu regiunile polare, unde temperaturile cresc rapid din cauza specificului geografic și climatic.
Consecințele acestor schimbări sunt imense
Într -un scenariu de încălzire de mare intensitate, anumite părți ale regiunii ar putea deveni pur și simplu de nelocuit pentru ființa umană.
Valurile de căldură vor deveni mai frecvente, mai lungi și mai intense, sporind riscurile de deshidratare, epuizare termică și alte afecțiuni legate de căldură. Impactul se va extinde și asupra ecosistemelor.
Terenurile agricole, deja limitate în aceste regiuni, vor deveni și mai puțin productive, accentuând insecuritatea alimentară. Accesul la apă, deja precar, va fi și mai restrâns, generând tensiuni asupra resurselor naturale și stimulând migrații masive către zone mai puțin afectate.
Infrastructurile urbane actuale, în special în orașele de coastă dens populate, precum cele din Oman sau din Golful Persic, nu sunt concepute pentru a suporta creșteri atât de extreme de temperatură. Acest lucru va necesita adaptări majore pentru a asigura condiții minime de viață.
În ciuda gravității proiecțiilor, situația nu este complet pierdută. Cercetătorii estimează că eforturile globale ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ar putea încetini ritmul de încălzire din regiune cu până la 38%.
Aceasta va necesita angajamente serioase din partea marilor economii, dar și a țărilor din regiune, adesea bogate în resurse fosile. Adaptarea va fi, de asemenea, esențială.
Orașele din Orientul Mijlociu și Africa de Nord ar putea deveni laboratoare de soluții inovatoare pentru a face față căldurii extreme. Soluțiile arhitecturale, precum clădirile mai bine ventilate și materialele care reflectă lumina, ar putea reduce nevoile de climatizare.
Împădurirea urbană, deși complexă în regiuni aride, poate contribui la răcirea spațiilor publice. De asemenea, sunt explorate tehnologii de vârf, cum ar fi microclimatele artificiale.
Aceste inițiative, deși costisitoare, ar putea servi drept model pentru alte regiuni ale lumii confruntate cu provocări similare în viitor.
Tensiuni sociale și geopolitice
Creșterea temperaturilor în regiunea MENA nu se limitează doar la consecințe de mediu sau economice; ea alimentează, de asemenea, tensiuni sociale și geopolitice.
Insecuritatea alimentară în creștere și rarefierea resurselor hidrice exacerbează inegalitățile dintre comunitățile rurale și urbane, amplificând riscurile de conflicte interne.
La scară internațională, aceste provocări generează valuri migratorii semnificative, cu milioane de oameni căutând refugiu în zone mai puțin afectate de încălzire.
Aceste deplasări masive ar putea destabiliza echilibrele geopolitice existente, transformând cooperarea internațională într-un element indispensabil pentru atenuarea viitoarelor crize umanitare, scrie curiozitate.ro.
În fața intensificării valurilor de căldură și a rarefierii resurselor de apă, țările din regiunea MENA trebuie să își regândească modelul energetic și economic.
Unul dintre paradoxurile situației actuale rezidă în dependența lor puternică de energiile fosile, atât ca principală sursă de venit, cât și ca factor agravant al încălzirii climatice.
Deși unele state, precum Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, investesc masiv în energii regenerabile – în special energie solară și hidrogen verde, tranziția rămâne lentă și inegală.
În plus, creșterea temperaturilor antrenează o explozie a cererii de electricitate pentru răcire, punând sub presiune infrastructurile energetice și crescând consumul de energii poluante.
În acest context, diversificarea economică și implementarea unor politici de mediu ambițioase devin cruciale pentru a garanta reziliența regiunii în fața provocărilor climatice viitoare.
Comentează