Textul integral al conferinței de presă a Ambasadorului Rusiei în România, Valeri Kuzmin

Conferința de presă a Ambasadorului Rusiei în România, Valeri Kuzmin, cu ocazia Zilei Rusiei. Text integral

Alt grup de întrebări se referă la articole de presă, la declarațiile și la comentariile diferiților oficiali ruși. Iată, spre exemplu, speakerul Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, a afirmat că Occidentul îi impune lui Biden, în ajunul întâlnirii cu Putin, o agendă conflictuală. Ne amintim cum șeful diplomației europene, Josep Borrell, a venit la Moscova și a vorbit – atât ca formă, cât și prin conținut – în limbajul ultimatumurilor. El a insistat că UE poate da ordine Rusiei când vine vorba de treburile ei interne. Iar când i s-a răspuns politicos că Rusia nu este un astfel de caz și că suntem gata să discutăm o agendă comună, UE a pornit o retorică ostilă, amenințând cu sancțiuni. Dacă un politician al nostru, ministrul, eu voi începe să spună Guvernului României sau la nivelul Uniunii Europene că trebuie făcut ceva legat de afacerile interne ale României sau ale UE, cum va reacționa Uniunea Europeană? Puteți să dați un exemplu când diplomația rusă sau Rusia să se amestece în treburile interne ale altor țări? Sunt convins că nuDeci de ce există această neînțelegere sau neglijență privind normele stabilite ale comunicării și relațiilor internaționale în domeniul diplomatic?

Citește și: VIDEO Conferința de presă online dedicată Zilei Naționale a Rusiei

Alt caz – avionul companiei Ryanair, când după aterizarea a fost arestat Roman Protasevici de pe rețeaua Telegram, fondatorul canalului NEXTA. Aterizarea avionului nu a fost forțată – o astfel de decizie a fost luată de comandantul echipajului după ce a primit semnal că la bordul aeronavei este o bombă. Da, mesajele privind un exploziv s-au dovedit să fie false. Pot să vă spun că în ultimii ani, când la Kiev s-a stabilit un regim tot mai agresiv, naționalist, antirus, noi am primit mii de mesaje false privind „minarea” unor școli, stații de metro, discoteci. Noi luptăm împotriva acestui fenomen. Dar dacă există o amenințare care arată reală, evacuăm oamenii de la instituții respective, ordonăm avioanelor să se aterizeze. Nu uitați că atunci când cunoscutul Navalnîi ar fi fost otrăvit cu o armă chimică „letală complet” și avionul a trebuit să se aterizeze la Omsk, în Siberia, din Germania a fost trimis un mesaj privind „minarea” clădirii aeroportului. Dar căpitanul aeronavei a decis să aterizeze avionul, și Navalnîi a fost transportat la spitalul cel mai bun din oraș. La fel și căpitanul aeronavei „Ryanair” a luat decizia de a se ateriza la Minsk. De ce a făcut așa – întrebați-l pe el. La bord s-a dovedit să fie Roman Protasevici. După arestarea lui, UE a început imediat să învinuiască Minsk, președintele Lukașenko, chiar și Rusia. După arestarea lui Roman Protasevici, acesta a fost imediat declarat ”luptător pentru libertate” și ”prizonier de conștiinț”. Iar câteva ore mai târziu, s-a aflat că Protasevici a luptat în Donbass împotriva milițiilor populare și a fost lunetist în batalionul ”Azov”, recunoscut chiar și în SUA drept formațiune neonazistă… În România a fost avansată chiar inițiativa de a conferi numele lui unei străzi din București, iar Garri Kasparov, aflat în acel moment în capitala României, a propus numirea unei străzi în onoarea unui alt candidat, tot controversat.

În ceea ce-l privește pe Kasparov, îl apreciez ca fost eminent jucător de șah, dar el judecă Rusia și pe Putin, deși habar nu are care este viața în Rusia, pentru că el trăiește de mult peste hotare. Între timp, de mulți ani la rând, Putin este invariabil susținut și votat în alegeri, inclusiv prin vot electronic, de 70-75% dintre cetățenii Rusiei.

Încă o întrebare – despre summitul de la Geneva: ”Ce își vor spune Putin și Biden?”

Știm ce declară Secretarul de Stat Blinken și consilierii lui Biden – că Statele Unite sunt gata să fie din nou liderii lumii. În practică, asta se transpune, în special, în inițiativa de a crea un ”summit al democrației” în contrapondere la ”autocrație”. Cum este percepută în Rusia această poziție pre-negociere? Nu este nimic altceva decât o parafrazare ipocrită a vechii strategii americane. Americanii definesc momentul actual drept ”momentul dominării unipolare”. Da, așa a fost situația în 2000, când SUA era o singură superputere după „sfârșitul istoriei” conform lui F.Fukuyama. Dar suntem în 2021. Obiectiv vorbind, multe s-au schimbat; în lume, s-a modificat echilibrul de forțe. Multe lucruri s-au schimbat în Rusia. Dar nu despre asta este vorba. Este vorba despre responsabilitatea pentru supraviețuirea reală a planetei noastre, a întregii omeniri și nu a așa-numitei ”comunități internaționale progresiste și democratice”, ce reprezintă cel mult o treime din populația lumii.

Noi trebuie să acționăm În interesele întregii omeniri, orientându-ne, într-o măsură mult mai mare, pe obținerea compromisurilor. Compromisul nu înseamnă neapărat o cedare a pozițiilor, o umilire. Pentru că este vorba despre soarta noastră comună. Aceasta este filosofia noastră în privința relațiilor internaționale. Și numai cu ajutorul compromisului părțile pot ajunge, într-o măsură mai mică sau mai mare, la armonizarea intereselor lor.

În caz contrar, nu există ieșire. Iar situația din estul Ucrainei este o bună ilustrare în acest sens. Kievul, inclusiv președintele Zelenski declară deschis: nu doar că nu vrem, nici nu intenționăm să ducem la îndeplinire Acordurile de la Minsk. Dar le vom păstra pe masa negocierilor, ca pretext pentru menținerea sancțiunilor împotriva Rusiei. O logică splendidă! La ce rezolvare a conflictului te poți aștepta în aceste condiții?

Întrebare despre manevrele militare din Marea Neagră și despre o presupusă creștere a forțelor armate în Crimeea.

Manevrele cu participarea forțelor navale ale Statelor Unite și ale altor țări situate la mii de kilometri de Marea Neagră sunt privite de noi ca o provocare, ce pune în pericol stabilitatea și securitatea în regiune.

După dispariția Uniunii Sovietice de pe harta politică, succesoarea ei, Rusia, a respectat cu strictețe prevederile Tratatului privind staționarea marinei sale militare în Sevastopol și nu și-a mărit prezența armată. Dar situația s-a schimbat. În 2010 a fost semnat un acord privind crearea scutului antirachetă al SUA în România, la Deveselu. A fost întrebarea cât de des noi am vizitat Deveselu. Noi nu am vizitat Deveselu niciodată, căci nu am fost invitați, în timpul prezenței mele aici.

Apoi, a fost lovitura de stat criminală din Ucraina, care s-a transformat dintr-un stat prieten nouă într-unul ostil.

Locuitorii Crimeii, de bună voie, fără nici un foc de armă și vărsare de sânge, au votat pentru revenirea în Rusia. Decizia locuitorilor din Crimeea nu a fost un capriciu. Crimeenii erau discriminați în cadrul Ucrainei independente. În plus, ei nu au mai dorit să suporte teroarea din partea naționaliștilor ucraineni, care se deplasau cu așa-numitele ”trenuri ale prieteniei” și îi terorizau pe locuitorii tuturor regiunilor Ucrainei. Ei sunt cei care, ulterior, la 2 mai 2014, au organizat un pogrom la Odessa, unde, în Casa Sindicatelor, au ars de vii zeci de oameni. În plus, au existat planuri de transformare a Sevastopolului, orașul gloriei militare a Rusiei, în bază militară americană. Și nu este invenție, nu este un fake: există documente incontestabile în acest sens.

O întrebare interesantă despre Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a declarat că apropierea dintre Rusia și China creează o amenințare pentru Alianța Nord-Atlantică.

Nu avem alianță militară cu China. Dar într-o majoritate copleșitoare a problemelor privind viața internațională, pozițiile noastre sunt aproape identice. Cele două țări au un mare potențial de colaborare economică și, în plus, suntem vecini, așa cum suntem vecini cu România.

În privința relațiilor dintre Rusia și România, așa cum a declarat președintele nostru la ceremonia de acreditare a noului Ambasador român, Cristian Istrate: ”Contăm pe dezvoltarea unor relații reciproc avantajoase cu România. Suntem gata să lucrăm împreună la intensificarea legăturilor politice, economice și umanitare. Există un potențial bun pentru cooperare în privința problematicii din regiunea Mării Negre”.

Ultima frază are legătură, evident, cu Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), unde am avut posibilitatea de a coopera în mod constructiv și creativ cu România, care, un an întreg, a deținut președinția în OCEMN, iar noi dorim să continuăm această linie, deoarece, ca vecini, suntem interesați de crearea unui climat de pace în Marea Neagră și de dezvoltarea tuturor tipurilor de colaborare – în domeniul protecției mediului înconjurător, al economiei, turismului, pescuitului. Recent, a fost semnată ”Agenda maritimă comună a Mării Negre”. Este un domeniu de colaborare ce promite multe.

Dacă ambele părți sunt interesate de cooperare reciprocă, trebuie reluată activitatea Comisiei interguvernamentale de colaborare economică și tehnico-științifică, suspendată de câțiva ani. Când eram ambasadorul Rusiei la Chișinău, astfel de comisie a fost de folos. În pofida pandemiei, schimburile noastre comerciale cu România cresc; anul trecut, volumul lor a crescut cu 28%, ceea ce înseamnă, exprimat în bani, 1,3 3,3 miliarde de dolari. Încercăm să însuflețim activitatea misiunilor de afaceri pe unele dintre proiectele comune.

Există și întrebările privind prețurile mari ale gazelor naturale pentru consumatorii din România: de ce prețul pentru România este mai mare decât pentru țările vecine. Pot să vă spun că prețurile cele mai mari sunt plătite de către consumatorii ucraineni. După lovitură de stat ilegală tariful a crescut de zece ori. De ce? Pentru că companiile ucrainene care sunt companii de stat cumpără gazele conform formulei „Rotterdam+”.

Întrebări legate de Tratatul Cer Deschis (DON) și de Tratatul privind lichidarea rachetelor cu rază medie și mai scurtă de acțiune (INF).

Tratatul Cer Deschis asigura creșterea încrederii în domeniul militar. SUA s-au retras din el în 2019; Rusia și-a îndeplinit obligațiile. Acum, după semnarea, de către președintele Putin, a legii corespunzătoare, Rusia a denunțat oficial acest Tratat.

În ceea ce privește INF, Europa a fost prima interesată de păstrarea lui. După ce SUA s-au retras din acest Tratat, Rusia a avansat o inițiativă: aceea de a declara un moratoriu, pe bază reciprocă, privind neamplasarea, primii, a unor astfel de rachete în Europa. Continentul nostru este foarte mic, iar rachetele cu rază de acțiune de 5500 de kilometri pot acoperi ușor toată Europa. Această inițiativă, formulată de președintele nostru, a fost prezentată de mine cu o scrisoare la adresa Ministrului român de Externe. Care a fost reacția Occidentului la această inițiativă? Tăcere. Deși este o chestiune de securitate europeană și răspunde intereselor comune – și ale UE și ale NATO.

Cred că trebuie să adaug ceva privind relațiile noastre bilaterale. Nu doar comerț, dar și cooperare, schimbul de idei între artiștilor noștri. Noi o apreciem mult și credem că aceasta este foarte important. Noi încercăm să susținem aceste schimburi.

Din păcate, pandemia a slăbit contactele în această sferă și sper într-o reluare rapidă a schimburilor culturale, a traducerilor reciproce de cărți, subiect despre care mă întreabă jurnaliștii.

O întrebare foarte importantă este legată de facilitarea traducerii unor cărți. Aceasta necesită bani. Căutăm aceste oportunități. Așteptând o altă întrebare din partea voastră, vă arăt o carte intitulată «Soarta ”aurului României” în Rusia. 1917-2020», scrisă de Tatiana Pokivailova, istoric, membră a Comisiei mixte de istorici ruso-română, înființate ca o completare la Comisia de bază a istoricilor, după semnarea, în 2003, a Tratatului de prietenie și bună vecinătate dintre țările noastre. Mulți ani, autorul a lucrat în arhive. Cred că lucrarea va trezi și interesul cititorilor români și va fi tradusă în limba română.

În încheiere aș vrea să spun că este în plină derulare activitatea de pregătire pentru reconstrucția și repararea monumentului dedicat lui Alexandr Suvorov – legendarul comandant rus, renumit prin aceea că nu a pierdut nicio bătălie în întreaga sa carieră militară, dar și pentru traversarea Alpilor, pe timp de iarnă, când a luptat împotriva armatelor napoleoniene. Monumentul se află în Dumbrăveni, nu departe de Focșani.

Experții pe care i-am consultat au stabilit că de reconstrucție are nevoie atât fundamentul, cât și postamentul monumentului care, posibil, nu au fost reparate de la instalarea lui. Banii pentru efectuarea lucrărilor vor fi alocați de guvernul rus; sperăm și în ajutorul sponsorilor.

Suvorov este o moștenire istorică comună, deoarece a luptat cu succes împotriva armatei Imperiului Otoman.

În continuare, ambasadorul rus a răspuns la întrebările jurnaliștilor, prezenți la conferința de presă video.

Întrebare: – Ce părere aveți despre echipamentul sportiv a echipei ucrainene la Euro?

Valeri Kuzmin: – Acest slogan [Glorie Ucrainei! Glorie eroilor!], din câte știu eu, a fost propus de o organizație care făcea parte din Organizația Naționaliștilor Ucraineni, și această parte avea denumire „Organizația Fasciștilor Ucraineni”. Putem să ne amintim de un precedent când fotbalistul croat Šimunić a strigat sloganul ustașilor – susținătorii naziștilor din perioada celui de-a Doilea Război Mondial. Fotbalistul a fost suspendat 10 meciuri și nu a participat la Campionatul mondial din 2014. Utilizarea simbolurilor neo-naziste de către echipa Ucrainei, a sloganului de tristă amintire ”Glorie Ucrainei! Glorie eroilor!” dovedește că actualul regim din Ucraina funcționează sub influența și în conformitate cu tradițiile naziste și fasciste, care, în opinia mea, sunt incompatibile cu valorile europene. Credem că UEFA va lua decizia corectă în acest sens. În arenele sportive, nu numai că orice agitație politică nu este permisă, dar, evident, propaganda simbolurilor și a valorilor naziste și apropiate lor ar trebui să fie inacceptabilă la Euro 2020 (câteva ore mai târziu, UEFA a decis să interzică Ucrainei să folosească sloganul “Glorie eroilor!” ca fiind „politic și având o semnificație militaristă” – n.r).

Întrebare: – L-ați invitat pe Garri Kasparov la Ambasada Rusiei, când acesta se afla la București?

Valeri Kuzmin: – Nu, n-am văzut niciun interes din partea lui în acest sens. Mi-am exprimat deja atitudinea față de această personalitate. În același timp, Ambasada nu a primit nicio invitație la acest turneu. Șahul este popular în Rusia. Sper că cooperare în domeniul sportiv va continua. Și nu cred că otrăvirea acestui domeniu minunat cu politică este un lucru bun. Sportul trebuie să fie în afara politicii.

Întrebare: – În ce măsură summitul ruso-american de la Geneva ar putea să producă o cotitură în relațiile ruso-române?

Valeri Kuzmin: – Bună întrebare, dar, sincer să fiu, nu are, în momentul de față, răspuns, deoarece totul va depinde de rezultatele concrete ale summitului. Deocamdată, observăm că summitul provoacă opoziție în SUA și nu doar din partea Partidului Republican, ci și din partea celui Democrat. În Europa, dimpotrivă, el este perceput pozitiv.

În ajunul întâlnirii, Administrația Statelor Unite susține că Biden trebuie să fie ”intransigent” cu Putin. Dar ce i-ar mai putea spune, în această manieră, Biden lui Putin în afară de ceea ce i s-a spus deja – fie de către Biden în persoană, fie prin vocea colaboratorilor săi – de Secretarul de Stat sau de consilierul pe probleme de securitate națională?

Ne amintim de o întrevedere recentă în Alaska între Blinken și oficialii chinezi, la care americanii au încercat să utilizeze acest limbaj. Nu voi comenta rezultatul, puteți găsi reacția Beijingului.

Intenționăm să judecăm rezultatele summitului după pașii concreți ai Administrației americane, nu după vorbele lor.

Toate aceste îndemnuri lansate în mass-media și pe rețelele sociale, în favoarea ”unei discuții fără menajamente” sau a unui dialog de pe poziții de forță, toate aceste acuzații la adresa Rusiei, care au devenit o practică, sunt o cale proastă spre normalizarea și însănătoșirea relațiilor internaționale.

Nu o dată am afirmat că Rusia este deschisă dialogului. Dar și că Rusia nu va accepta un ton de mentorat, nu va accepta limbajul ultimatumurilor. Am spus mereu că trebuie luate în considerare interesele reciproce legitime, am vorbit mereu despre avantajul reciproc, despre respectul reciproc și pragmatism și așa mai departe. Asta reflectă poziția noastră. Suntem pentru o agendă unificatoare, care să includă probleme ale stabilității strategice, previzibilitate în relații, probleme legate de climă, de lupta împotriva terorismului.

În ceea ce privește impactul summitului asupra relațiilor ruso-române. Nu cred că va avea un efect imediat. Speculez teoretic. Pentru că orice rezultat al summitului este doar un pas, ce ar putea fi un pas înainte, dar poate fi unul în lateral sau chiar înapoi. Prin urmare, nu putem exclude nimic.

Suntem optimiști. Suntem gata să fim constructivi, dar nu cu prețul intereselor noastre legitime. Un lucru pe care l-au declarat și președintele nostru, și ministrul nostru al Afacerilor Externe – poate ați văzut pe internet. Suntem gata și avem toate mijloacele pentru a apăra interesele noastre naționale.

Deci, suntem deschiși la un dialog constructiv. Dacă acest dialog va permite să mergem înainte, va fi o influență pozitivă colaterală asupra situației generale din relațiile ruso-române, pentru că, după cum știți, America este partenerul strategic privilegiat al României. Pe de altă parte, SUA sunt liderul NATO. SUA sunt partener strategic al Uniunii Europene, iar România urmează linia generală a politicii lor. Ca atare, sper ca toate acestea vor conduce la o îmbunătățire a relațiilor. Cât de mult va fi o îmbunătățire, vom trăi și vom vedea.

Întrebare: – Cum vedeți perspectivele detensionării situației din zona Mării Negre – prin dialog ruso-american, acord între riverani, între NATO și Rusia, etc.?

Valeri Kuzmin: – Într-adevăr, în regiunea Mării Negre are loc escaladarea tensiunii, în ultima perioadă. Navigația maritimă și, în general, utilizarea Mării Negre sunt reglementate de Convenția de la Montreux. În principiu, țările din afara Mării Negre, cu exercițiile lor militare, n-au ce să caute în această regiune. Marea Neagră nu are nimic în comun cu securitatea Statelor Unite.

Cred că toate formatele menționate sunt bune atâta timp cât sunt eficiente. Jens Stoltenberg a invitat Rusia, recent, la o sesiune regulată a Consiliului NATO-Rusia, care t fusese creat la începutul anilor ‘2000. Problema este că singura chestiune pe care se concentrează NATO este situația din Ucraina.

Există deja forme dovedite de cooperare în Marea Neagră și aceasta nu este doar OCEMN – există măsuri de consolidare a încrederii în cadrul structurii BLACKSEAFOR. Suntem dispuși să mergem înainte dacă întâlnim la partenerii noștri un răspuns constructiv și o dorință constructivă de a coopera. Ne vom strădui să îmbunătățim această atmosferă din regiune, evident nesănătoasă.

Întrebare: – În cazul unui conflict, al unui război între Rusia și NATO, cum va privi Rusia România?

Valeri Kuzmin: – Vom trata România ca membru al NATO. Cred că acest lucru este destul de clar. Dacă România rămâne în NATO până atunci.

Întrebare: – Cum comentați declarația directorului FBI precum că Rusia este responsabilă pentru unul dintre atacurile cibernetice împotriva Statelor Unite? A declarat că există dovezi.

Valeri Kuzmin: – La viitorul summit Putin-Biden, vor fi discutate și problemele de securitate cibernetică. De mulți ani, începând cu administrația Clinton, i-am invitat pe partenerii noștri americani să elaborăm un cod internațional de conduită în acest domeniu. În ceea ce privește dovezile, americanii nu au prezentat nicio dovadă convingătoare.

În cele din urmă, Putin și Trump, la reuniunea lor de la Helsinki, au convenit să creeze un grup de lucru privind securitatea cibernetică (între timp, am înaintat la ONU și un proiect de rezoluție pe această temă). Mai târziu, partea americană a dat înapoi. Asta a avut loc acum trei ani.

În ceea ce privește atacul menționat, partea americană nu ne-a prezentat niciodată dovezi ale implicării ruse. Poate că cei de la FBI au nevoie să demonstreze că funcționează și că nu cheltuiesc degeaba fondurile alocate pentru ei.

Iar problema este cu adevărat gravă. Atât site-urile de stat din Rusia, cât și site-urile de la Kremlin sunt supuse miilor de atacuri cibernetice. La urma urmei, pericolul major constă în faptul că hackerii ar putea să atace și obiectele critice de infrastructură, cum ar fi centralele nucleare. Nici Statele Unite, nici Rusia, nici China nu pot rezolva singure această problemă globală. Aceasta este una dintre provocările globale pentru viitorul planetei noastre. Suntem pentru coordonarea eforturilor, elaborarea acordurilor legale, a unui document-cadru, sub auspiciile ONU.

În ultima vreme, am observat unele schimbări pozitive în poziția părții americane, însă este prea devreme pentru a spune că am ieșit din punctul mort.

Întrebare: – Cum ar reacționa Rusia la o ipotetică unificare a Republicii Moldova cu România?

Valeri Kuzmin: – Majoritatea populației din Republica Moldova nu este în favoarea unirii cu România. Am primit și întrebări cu privire la modalitățile de soluționare a problemei transnistrene. Pornesc de la experiența mea ca ambasador rus la Chișinău. Funcționează un format de negociere 5 + 2. Am început cu „diplomația de fotbal” în 2007, organizând un meci între Ambasada și Ministerul Afacerilor Externe din Transnistria pentru a readuce Transnistria la masa negocierilor. A existat un moment în care se părea că a apărut o cotitură în rezolvarea problemei din Transnistria. Dar, mai târziu, totul a revenit la locul său inițial. În primul rând, guvernul moldovenesc trebuie să țină cont de valorile europene și de respectarea drepturilor omului – adică a populației din Transnistria. Din păcate, din când în când auzim declarații belicoase de la Chișinău. În ceea ce privește unirea, aceasta ar trebui să fie decizia poporului moldovenesc.

Întrebare: – Credeți că există o posibilitate că istoria se va repeta? Acum asistăm la deplasarea unor forțe mari militare în apropierea granițelor Rusiei, așa cum era cu 80 ani în urmă, asistăm la manevre. Cum Rusia percepe aceste manevre și ce este opinia Dumneavoastră privind reacția Europei la manevrele Rusiei la granița de Vest a Federației Ruse?

Valeri Kuzmin: Da, ziua de 22 iunie va fi marcată ca Ziua Memoriei și Durerii. În 1941, Germania nazistă a atacat URSS împreună cu o jumătate a Europei, probabil nu imediat, dar aproape fiecare țară era reprezentată în cadrul SS. Este evident, că asistăm la numeroase atacuri, în special din partea UE și a Parlamentului European, cu scopul de a revizui și reevalua, de a schimba în mod absurd rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial. Ni s-a promis că NATO nu se va apropia la granițele Rusiei, dar promisiunea nu a fost respectată. Oricine vede că activitatea forțelor NATO se intensifică. De exemplu, exercițiile „Defender Europe 21” care este împărțit într-o serie de exerciții și manevre mai mici, pentru a deveni invizibil pentru OSCE.

Ei vorbesc de prezența prin rotație, divizii ale unor țări care sunt la mii de mile de granița cu Rusia, se rotesc, dar sunt permanent prezente în proximitatea granițelor ruse. Ce contează pentru noi dacă este o prezență prin rotație sau nu? Sunt constant prezente la granițele noastre și fac exerciții, fără să ascundă acest lucru, fac exerciții de atac împotriva Rusiei. Toate contra-măsurile noastre, în special manevrele noastre militare, exercițiile au loc pe teritoriul nostru național, cu unele excepții, când facem exerciții comune cu forțele belaruse.

Vedem că una din marile dureri de cap ale Uniunii Europene este mobilitatea militară, anume adaptarea infrastructurii din țările europene pentru ca forțele NATO să ajungă mai repede la granițele Rusiei. Suntem încurajați de asemenea activități și obiective declarate în mod deschis. Răspunsul meu este unul scurt: noi vedem toate aceste activități ca fiind provocatoare, destabilizatoare pentru situația strategică militară din Europa. Suntem împotriva acestei activități și manevre destabilizatoare. Facem apel la partenerii noștri să discutăm aceste chestiuni. În primul rând, măsuri practice sau, cum ei o numesc, protocolul de interacțiune „military to military”, ceea ce este foarte important. Astfel de tradiție exista între URSS cu Tratatul de la Varșovia și SUA cu NATO. Apoi a fost pierdută. Desigur, aceasta este relevant dacă NATO nu intenționează să devină o alianță agresivă globală și să-și extindă sfera de influență până la Hawaii prin cealaltă parte a Pământului. Sper că aceasta nu se va întâmpla. Sper că rațiunea va domina.

Noi am dezvoltat un potențial defensiv care ne poate asigură securitatea, dar natura și volumul noilor armamente este atât de mare că toată planeta este în pericol. Este o caracteristică cea mai tristă a situației actuale. Dar nu ne pierdem optimismul și disponibilitatea de a lupta în mod diplomatic pentru a ne consolida facilitățile diplomatice. Sperăm că bunul simț, rațiunea va domina și că vom găsi o platformă sustenabilă de comunicare internațională, astfel încât orice conflict neintenționat să fie evitat.