Premium
Concursul Eurovision ajunge sâmbătă seara în marea finală. Croația, Israelul și Elveția sunt printre favoritele să ia marele premiu în acest an. Competiția se întoarce în „casa sa spirituală” (Suedia), la 50 de ani după victoria istorică a lui Abba în 1974. Iată mai jos 7 momente pe care ar fi bine să le urmărești la compentiția din acest an.
Aniversarea de „ aur” a trupei Abba va fi sărbătorită sâmbătă pe scena din Malmö. Charlotte Perrelli, Carola și Conchita Wurst o să interpreteze o versiune specială a Waterloo. În 1974, doar 17 țări au luat parte la competiție, toate acompaniate de o orchestră live. Anul acesta au participat 37, ale căror stiluri muzicale includ heavy metal sau hardcore techno
România nu participă
România nu a participat în acest an la Eurovision. TVR a transmis că decizia a fost luată de Consiliul de Administrație a televiziunii publice, invocând că bugetul „nu conține suficiente fonduri pentru a garanta participarea României conform standardelor tot mai ridicate ale concursului internațional”. Postul Public nu va transmite în acest sens finala. Concursul e transmis live pe contul de YouTube „Eurovision Song Contest”. Marea finală Eurovision 2024 are loc sâmbătă, 11 mai, de la ora 22:00.
Iată un top întocmit de BBC la elementele cheie pe care trebuie să le ai în vedere dacă urmărești finala din această seară:
1. Kate Bush
Bambie Thug se potrivește perfect în acest an în rolul de „outsider”.
Când au câștigat selecția națională a Irlandei, în ianuarie, au fost aruncate priviri și insulte. Un preot a declarat chiar că „Irlanda este terminată”, acuzându-i pe artiștii non-binari că „își îndeasă orientarea” în fața oamenilor.
Cântecul lui Bambie, Doomsday Blue, a fost o „explozie absolută”, notează BBC. „Un amestec vrăjitoresc și înfricoșător de electro-goth și chitare metalice măcinate, care se transformă în mod neașteptat într-o melodie dulce de regret și suferință. Bambie o vinde cu o interpretare cu adevărat cinematografică, invocând un demon, apoi dansând balet cu el, înainte de a încheia cu un țipăt”, notează BBC.
2. Nemo
Nemo (reprezintă Elveția) a devenit unul dintre favoriții la câștigarea concursului, cu piesa The Code.
Tânărul în vârstă de 24 de ani o interpretează în timp ce se ține în echilibru pe o placă turnantă uriașă, în timp ce atinge cele mai înalte note (refrenul este inspirat de Flautul fermecat al lui Mozart, cântat de obicei de o soprană).
„În mod uimitor, nu este vorba de nicio șmecherie”, avertizează sursa citată.
„Cineva m-a întrebat dacă am magneți în pantofi”, au spus ei. „Și m-am gândit: La naiba, ar fi fost o idee extraordinară - pentru că atunci nu ar mai trebui să mă îngrijorez de echilibru tot timpul. Întotdeauna este un pic înfricoșător, dar asta este ceea ce îl face special pentru mine”, a spus artistul.
3. Marko Purišić din Croația
Marko Purišić reprezintă Croația. În mod surprinzător, cântecul său - un crossover techno-metal numit Rim Tim Tagi Dim - a câștigat detașat. Baby Lasagna a obținut 321 de puncte, iar al doilea clasat a primit 82 de puncte.
Acum este favorit la casele de pariuri pentru a câștiga și Eurovisionul, datorită prezenței sale scenice zgomotoase și a unei melodii de succes (artistul promite un omagiu pe scenă adus pisicuței sale cu un singur ochi, Stipe). „Îmi amintesc că am scris Rim Tim Tagi Dim în camera mea mică”, a scris el pe rețelele de socializare. „Niciodată nu mi-am putut imagina că se va întâmpla asta. Încă mă simt ca și cum aș trăi viața altcuiva.” Așa cum spune în cântec, „nu mai există cale de întoarcere”.
4. Instrumentele folosite
Estonienii de la 5Miinust x Puuluup cântă la o liră tradițională cu arcuș, numită Talharpas, în timp ce norvegienii de la Gåte au folosit Nyckelharpa - un alt instrument cu arcuș, construit și folosit inițial de fermieri în secolul al XVII-lea.
Alte țări, printre care Grecia și Italia, fuzionează folclorul țării lor cu ritmuri moderne de sub-bas și ritmuri latine.
Trupa Ladaniva din Armenia include chiar și un solo de flaut cu tambur în numărul lor de dans Jako, care prinde foarte bine.
5. Reprezentantul britanicilor
Reprezentantul Regatului Unit este Olly Alexander - care are una dintre cele mai ambițioase puneri în scenă.
Descrierea oficială a setului său sugerează că va „transporta spectatorii într-un vestiar de sală de box distopic post-apocaliptic, la bordul unei nave spațiale care se îndreaptă spre Pământ printr-o gaură neagră în 1985”.
„În practică, acest lucru înseamnă că el se zvârcolește în jurul a patru bărbați îmbrăcați sumar, în timp ce o cameră de filmat inteligentă îl face să pară că este Lionel Richie, dansând pe tavanul său”, consideră BBC.
Alexander, care a fost anterior solist al grupului pop Years & Years, vine cu ceva ce foarte puțini concurenți britanici au avut în ultimii ani: experiența de scenă.
Această încredere și siguranță de sine se vede pe ecran, dar va fi suficient pentru a salva Marea Britanie de la „coșul de gunoi al Eurovisionului?”, se întreabă sursa citată. „Am fost destul de interesat de cote, așa că am aruncat o privire, iar șansele mele de a câștiga sunt de unu la sută”, a mărturisit el săptămâna aceasta. „Dar asta este în regulă. Este mai bine decât zero”.
6. Șansele Israelului
Melodia pe care o propune Israel, Hurricane, este una dintre cele mai puternice balade din concurs, consideră BBC. Melodia e cântată de Eden Golan.
Eden Golan are o voce uimitoare și pare neafectată de criticile care o vizează.
Casele de pariuri o dau drept a doua favorită la victorie. Deși EBU - organizatorul Eurovision - insistă asupra faptului că acest concurs este apolitic, este ușor de imaginat că participanții s-ar putea gândi să se retragă anul viitor, în cazul în care peisajul politic va rămâne același, decât să cânte la Ierusalim sau Tel Aviv.
7. Franța
Slimane Nebchi este una dintre cele mai mari vedete din Franța. Are două milioane de albume vândute.
Pe hârtie, cântecul său „Mon Amour” nu este deloc de neglijat. Ziarul New York Times l-a catalogat drept „o baladă încărcată de falsetto franțuzească”.
Dar există un moment, spre final, în care Slimane face trei pași înapoi de la microfon și cântă a capella: „Je t'aime, J'sais pas pourquoi.” Este un moment de o intensitate arzătoare, care i-ar putea aduce votul juriului și poate chiar ar putea să încline publicul în favoarea sa, consideră BBC.
Istoria Eurovision
Eurovision a început în 1956, cu doar şapte ţări participante.
Concursul a avut loc de 64 de ori, dar a avut 67 de câştigători. În 1969, primul loc a fost împărţit între Marea Britanie, Spania, Olanda şi Franţa. Regulile de egalitate au fost introduse la scurt timp după aceea.
Răspândirea covid-19 în 2020 a dus la anularea concursului pentru prima dată în istorie.
ABBA, care a câştigat cu "Waterloo" în 1974, a devenit cel mai de succes câştigător Eurovision din toate timpurile.
Piesa "Nel Blu Dipinto Di Blu" a lui Domenico Modugno, denumită şi "Volare", este cel mai preluat cântec Eurovision. A fost preluat, printre alţii, de Dean Martin şi David Bowie.
Până în 1998, cântecele au fost acompaniate de o orchestră live.
Celine Dion, Cliff Richard şi Julio Iglesias au fost concurenţi la Eurovision.
Pe scenă pot urca cel mult şase artişti în acelaşi timp şi nu sunt permise animale vii.
În zilele noastre, concurenţii Eurovision pot cânta în orice limbă doresc, dar nu a fost întotdeauna aşa. La primele 10 concursuri, problema limbii nu s-a pus, iar concurenţii cântau în limba lor maternă.
Dar în 1965, concurentul Suediei, cântăreţul de operă Ingvar Wixell, a cântat melodia "Absent Friend" în engleză. Acest lucru a dus la introducerea unei reguli lingvistice în anul următor, care prevedea că "piesele trebuie interpretate într-una dintre limbile oficiale ale ţării participante".
În 1973, regula a fost abolită, permiţând participanţilor să îşi aleagă din nou limba dorită. Aceasta a fost reintrodusă în 1977, înainte de a fi abolită din nou în 1999.
De atunci, mulţi interpreţi au ales să cânte în limba engleză în speranţa de a obţine un punctaj mai mare.
