Summitul de la Washington va marca cea de-a 75-a aniversare a NATO, dar celebrarea va fi modestă, deoarece alianța se confruntă cu mai multe provocări care implică Ucraina, Rusia și peisajul de securitate european.
În lipsa unui consens al alianței cu privire la invitarea Ucrainei să se alăture NATO, aliații ar trebui să facă în mod colectiv tot ce le stă în putință pentru a ajuta Ucraina în lupta împotriva Rusiei.
NATO ar trebui să încerce să instituționalizeze furnizarea de ajutor militar Kievului, ceea ce ar semnala un angajament pe termen lung al Occidentului față de securitatea Ucrainei.
În perioada 9-11 iulie, șefii de stat și de guvern ai celor 32 de aliați din NATO se vor reuni la Washington pentru a discuta cele mai presante probleme cu care se confruntă alianța și pentru a oferi îndrumări strategice pentru activitățile acesteia, relatează Foreign Policy Research Institute citat de Rador Radio România.
Summitul NATO de la Washington vine într-un moment crucial pentru alianță. Mai întâi, marchează cea de-a 75-a aniversare a NATO, un eveniment remarcabil care merită să fie celebrat. Din punct de vedere istoric, alianțele se dizolvă odată ce dispar amenințările externe împotriva cărora s-au format. Pe de altă parte, NATO s-a transformat în epoca post-Război Rece, extinzându-și atât funcțiile, cât și numărul membrilor. Cu toate acestea, aniversarea va fi probabil una modestă, deoarece NATO se confruntă cu o serie de provocări imediate. Menținerea coeziunii politice a aliaților cu privire la continuarea fluxului de ajutor militar occidental către Ucraina în lupta ei împotriva Rusiei este una dintre cele mai însemnate preocupări.
Umbra summit-urilor trecute
Summitul de la Washington va fi, de asemenea, prima întâlnire de acest fel ținută pe teritoriul SUA, de la summitul de la Chicago din mai 2012. Acea ocazie a fost notabilă din motive care rămân importante până astăzi. A fost primul summit NATO după revenirea lui Vladimir Putin la președinția rusă, după o pauză de patru ani ca prim-ministru, din 2008 până în 2012. A fost și ultimul summit NATO înainte de anexarea Crimeii de către Rusia, în martie 2014. Aceasta a fost o mișcare șocantă, întrucât a fost prima anexare de teritoriu în Europa de către o putere majoră, de la al Doilea Război Mondial. Ca răspuns, NATO a reînceput să se concentreze pe sarcina de apărare teritorială, iar cheltuielile pentru apărare în rândul aliaților europeni au început să aibă o tendință ascendentă, după mulți ani de declin.
Întâlnirea de la Chicago a avut loc, de asemenea, la sfârșitul unei serii de realizări practice remarcabile între NATO și Rusia pe probleme militare și tehnice, incluzând cooperarea logistică pentru sprijinirea forțelor SUA și NATO desfășurate, Rusia oferind acces crucial la rutele de aprovizionare terestre și aeriene către și dinspre Afganistan. Deși NATO ar fi putut să nu trateze Rusia în mod egal în timpul „resetării” relațiilor, conduse de SUA – un factor major care a condus la eșecul acestei politici – acest tip de cooperare pare de neconceput astăzi, având în vedere criza actuală legată de Ucraina. Aliații nu au acceptat niciodată afirmația persistentă a Rusiei că extinderea NATO spre est amenință securitatea națională a Rusiei. Pentru că acest lucru ar fi însemnat o recunoaștere a faptului că extinderea ar putea fi interpretată drept altceva decât extinderea pașnică a unei comunități de democrații, așa cum afirmă NATO.
Mai mult, summitul de la Washington din 2024 evocă amintiri mai îndepărtate ale unui summit NATO anterior desfășurat acolo. În perioada 23-25 aprilie 1999, liderii celor 19 membri (de atunci) ai NATO s-au reunit în capitala SUA pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a alianței. Întâlnirea a coincis cu mai multe evoluții care au lăsat o impresie durabilă asupra relației NATO-Rusia și asupra formării peisajului de securitate european. Aliații au salutat trei noi membri — Republica Cehă, Ungaria și Polonia — la prima lor reuniune la summit. Acesta a fost doar începutul unui proces de extindere încadrat drept central pentru atingerea obiectivului idealist al unei Europe „întregi, libere și în pace”. Rusia s-a opus aderării lor, dar a primit drept compensație un Consiliu bilateral special cu NATO. NATO a anunțat, de asemenea, crearea Planului de acțiune pentru aderare pentru a ghida țările către obținerea statutului de membru, acordând inițial statutul a nouă candidați. În cele din urmă, summitul de la Washington a avut loc la doar o lună după ce NATO a lansat atacuri aeriene împotriva forțelor militare sârbe, care au durat aproape trei luni. Rusia s-a opus acestei mișcări împotriva unuia dintre aliații săi tradiționali, în timp ce Statele Unite și aliații lor europeni au justificat-o ca fiind o misiune umanitară. Cu toate acestea, folosirea forței de către NATO nu s-a bazat pe o rezoluție a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite care să autorizeze intervenția. Deja la începutul anului 1999, aceste evoluții au configurat interpretarea NATO post-Război Rece a unei extinderi geopolitice.
O surpriză estivală?
Dramele care învăluiau summiturile NATO anterioare, organizate în SUA, ar putea sugera că summitul de la Washington din 2024 ar putea implica anunțuri senzaționale similare sau evenimente-șoc geopolitice. NATO ar putea, de exemplu, să invite, în cele din urmă, Ucraina să se alăture alianței, onorând angajamentul asumat în declarația Summitului de la București din aprilie 2008. La rândul său, Uniunea Europeană a început discuțiile oficiale de aderare cu Kievul pe 25 iunie – deși este puțin probabil ca Ucraina să se alăture clubului în viitorul apropiat. Sau Putin ar putea plănui să întâmpine cea de-a 75-a aniversare a NATO lansând o ofensivă militară surpriză programată să coincidă cu summitul.
Cu toate acestea, perspectivele ca oricare dintre aceste evoluții să se realizeze par slabe: acordul unanim necesar în cadrul NATO privind adresarea unei invitații Ucrainei nu există în prezent și fereastra de oportunitate pentru victorii ale Rusiei în această vară s-ar putea închide. Având în vedere această situație, aliații vor face probabil tot ce pot la Washington, atenuând în același timp riscul de escaladare a conflictului. Aceasta înseamnă menținerea nivelului actual de sprijin militar pentru Ucraina și, în același timp, afișarea hotărârii și solidarității occidentale în a se opune Rusiei.
Următorii pași ai NATO
Există câteva lucruri pe care NATO ar trebui să le facă chiar acum pentru a continua să ajute Ucraina să se apere împotriva Rusiei. În primul rând, ar trebui să aducă actualul Grup de Contact pentru Apărarea Ucrainei, condus de SUA, un cadru ad-hoc format din aproape 50 de țări care organizează transferul de ajutor militar către Ucraina din primăvara anului 2022, sub orientarea NATO.
Plasarea acestui efort în cadrul NATO le-ar oferi planificatorilor și factorilor de decizie militari de la Kiev predictibilitate pe termen mai lung, reducând în același timp riscul unor întreruperi în furnizarea ajutorului. Există deja semnale că acest lucru va fi anunțat la summit. Aducerea acum sub conducerea NATO ar putea proteja, de asemenea, asistența militară împotriva posibilității ca o administrație Trump să sisteze viitorul ajutor, pentru a aduce Ucraina și Rusia la masa negocierilor. În calitate de candidat la președinție, Trump s-a lăudat deja că ar putea pune capăt războiului în douăzeci și patru de ore de la întoarcerea sa la Casa Albă.
În al doilea rând, aliații ar trebui să facă un angajament financiar colectiv, pe termen lung, față de Ucraina, în cadrul mecanismului existent al pachetului cuprinzător de asistență. NATO a anunțat crearea acestui pachet la summitul de la Varșovia din iulie 2016, care a reunit peste patruzeci de inițiative neletale de reformă a securității și apărării sub o singură umbrelă.
Înainte de summitul de la Washington, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a încercat, deși se pare că nu a reușit, să reunească un consens al alianței cu privire la alocarea de fonduri anuale atât pentru ajutorul militar neletal, cât și pentru cel letal Ucrainei. Acest lucru ar permite Ucrainei să aibă siguranța că fondurile și armele vor continua să ajungă în viitor, mai degrabă decât să fie tratate ca o variabilă. Finanțarea constantă a NATO este esențială pentru eforturile Ucrainei de achiziție pe termen lung și de planificare a structurii forțelor.
O mare parte din ajutorul existent implică transferuri de la guvern la guvern, în Ucraina, cum ar fi alocarea suplimentară mult așteptată de către Statele Unite în aprilie 2024. Această formă de ajutor este mai puțin fiabilă, deoarece poate cădea victima presiunilor politice interne divergente.
Deși aceștia sunt pași mici care nu pot oferi Ucrainei ceea ce își dorește cu adevărat – o garanție de securitate în virtutea apartenenței la NATO și susținută de puterea SUA – ei sunt totuși importanți. Instituționalizarea furnizării de ajutor defensiv Ucrainei o va ajuta să respingă pe termen lung invazia rusă.
Cu aceste mișcări la summitul de la Washington, aliații NATO pot semnala un angajament mai profund față de securitatea și solidaritatea politică a Ucrainei cu unul dintre cei mai apropiați parteneri ai NATO, pe de o parte, proiectând totodată coeziunea și fermitatea alianței în fața agresiunii continue a Rusiei, pe de altă parte. Mark Rutte, viitorul secretar general al NATO, va avea o mulțime de priorități pe lista sa de lucruri de făcut când va prelua conducerea, în această toamnă. Instituționalizarea fluxului de ajutor militar către Ucraina ar trebui să fie o casetă deja bifată.
Autor: Walter Landgraf, senior fellow la Programul Eurasia al Foreign Policy Research Institute și managing editor la Texas National Security Review
Comentează