Trista soartă a alegătorului român în 2016: Celelalte partide

În articolul meu de ieri am redus scena politică la PSD, PNL și USR. Motivul nerostit este că, în opinia mea, acestea sunt partidele interesante. Ele sunt cele ce au posibilitatea de a-și schimba destinul, de a face alte opțiuni politice decât cele descrise de mine. Sunt, dacă doriți, partidele libere.

Citiți și: Trista soartă a alegătorului în 2016: PSD vs PNL vs USR

Dar, pentru că mi s-a reproșat că nu este tocmai o abordare obiectivă, hai să ne uităm și la celelalte. ALDE, PMP si UDMR au fiecare câte o linie politică la care nu pot să renunțe, fie pentru că le-a servit până acum, fie pentru că nu mai ai unde sa se ducă, fie amândouă.

ALDE este partidul care vă spune că buna guvernare este atunci când v-a mers ultima dată bine

Datele și bunul simț ne spun două lucruri despre alegătorul ALDE. Că îl simpatizează pe Tăriceanu „pe persoană fizică” si că este cel puțin ne-impresionat de succesele DNA.

Alegătorul ALDE este o persoană atât de ciudată din punct de vedere al clivajelor românești încât unii oameni încearcă să se convingă că nici nu există. Dar el pornește de la o observație destul de corectă: fanii și promotorii cei mai ardenți ai anticorupției sunt adeseori gata să tolereze proasta guvernare. Pentru tăriceniști etalonul de rea guvernare îl reprezintă, desigur, Băsescu, cu austeritatea sa simplistă, cu reforma ideologică a sănătății și cu micul său cerc infracțional. În ochii unui tăricenist, oamenii care nu știu să propună altceva decât anticorupție (cum ar fi... PNL) sunt mereu suspecți că pot fi gata să abandoneze interesul public pentru ideile lor din cap.

Evident, se poate construi o critică academică care să spună că Tăriceanu nu este neapărat de lăudat pentru toate progresele din timpul său și că, după criterii procedurale, ceea ce a făcut el nu a fost neapărat bună guvernare. Dar, mai ales dacă vine de la adversari care pe vremuri au închis ochii la acțiunile lui Băsescu, această teză nu va impresiona votantul ALDE.

PMP este un partid al puterilor reziduale în căutarea unei minime ideologii

Cel mai sigur lucru care se poate spune despre PMP este ca a colectat politicieni locali de la alte partide. Toți care au mai avut putere rămasă din vremuri și care nu și-au putut cumpăra ceva cu ea în alta parte par să se fi strâns în laolaltă.

În rest, PMP nu știe el însuși ce vrea. Desigur, îi atrage pe cei loiali până la capăt lui Traian Băsescu. Dar câți mai pot fi aceștia? Dacă PMP va intra în Parlament, ceea ce nu este tocmai probabil, voi lăuda organizațiile locale care au reușit să aducă cetățenii la vot fără să le ofere nici un motiv.

Nu că Băsescu nu ar încerca să atragă lume. Dar modestele sale discursuri pro justiție sunt acoperite de mult mai desele sugestii că este persecutat împreună cu Udrea. Iar derapajele controlate înspre naționalism vin prea devreme.

Într-un fel, Băsescu are o ofertă politică asemănătoare cu a lui Tăriceanu: "înainte era mai bine". Chiar și încorporarea de organizații externe de partid îi face asemănători. Doar că, pentru cei mai mulți români, perioada  2007-2008 a fost mult mai buna decât 2010-2011. Astfel, PMP este, dacă mi se permite această glumă iritantă, un ALDE al săracului.

UDMR este egal cu sine

UDMR este un ceea ce a fost și, cel puțin o vreme va mai fi. Partidul vorbește în numele minorității maghiare (în ciuda unor mici partide contestatare) și asigură că există posturi de putere și prestigiu pentru elita respectivei minorități.

În ultima vreme UDMR se apropie discret de PSD, văzut ca o mai bună sursă de asemenea posturi de putere și prestigiu.

Citiți și: Analiză: Cea mai importantă știre de care nu vorbește nimeni