Donald Trump a pierdut controlul asupra ambelor camere ale Congresului american după alegerile intermediare din 2026, însă acest rezultat nu înseamnă neapărat că președintele Statelor Unite va avea o influență mai redusă în ultimii doi ani de mandat. Dimpotrivă, liderul de la Casa Albă ar putea încerca să își extindă utilizarea prerogativelor executive și să accelereze deciziile de politică externă pentru a-și consolida moștenirea politică, avertizează dr. Lindsay Newman, cercetător asociat în cadrul Programului SUA și America de Nord al Chatham House.
Alegerile din SUA, un vot împotriva lui Trump. De ce înfrângerea republicanilor nu înseamnă sfârșitul influenței sale
Alegerile intermediare din Statele Unite au reprezentat, în interpretarea cercetătoarei Lindsay Newman, un referendum asupra președinției lui Donald Trump, chiar dacă numele acestuia nu s-a aflat pe buletinele de vot. Nemulțumirile americanilor privind costul vieții, prețurile carburanților, evoluția economiei și războiul cu Iranul au contribuit, potrivit analizei publicate de Chatham House, la pierderea controlului republicanilor asupra Camerei Reprezentanților și Senatului.
În mod tradițional, un asemenea rezultat electoral ar trebui să limiteze capacitatea unui președinte de a-și impune agenda legislativă. Donald Trump ar putea însă să ignore această logică politică și să își concentreze eforturile asupra deciziilor pe care le poate lua fără sprijinul Congresului.
Lindsay Newman consideră că președintele american este pregătit să redefinească statutul de „rață șchioapă”, expresie folosită în politica americană pentru un lider aflat spre finalul mandatului, cu o influență politică diminuată. În loc să accepte un rol secundar, Trump ar urma să se concentreze asupra modului în care va rămâne în istorie.
De ce au pierdut republicanii controlul Congresului. Economia și războiul cu Iranul, printre cauze
Potrivit analizei Chatham House, perspectivele electorale dificile ale republicanilor deveniseră evidente cu mai multe luni înainte de scrutin. Deși Partidul Republican avea nevoie ca Donald Trump să se concentreze asupra economiei și a costului vieții, președintele a acordat o atenție considerabilă altor subiecte de politică externă.
Printre acestea, Lindsay Newman menționează tensiunile comerciale cu Canada, războiul din Orientul Mijlociu și apropierea de Vladimir Putin.
Conflictul cu Iranul a contribuit la creșterea prețurilor internaționale ale energiei, afectând direct consumatorii americani. În același timp, înțelegerea privind achiziționarea unor cantități importante de motorină rusească a provocat nedumerire în rândul unor observatori. În aceste condiții, republicanii au intrat în alegeri într-o poziție dificilă, în timp ce democrații au beneficiat de un avans politic.
Trump ar putea guverna prin ordine executive. Cum încearcă democrații să îi limiteze puterea
Pierderea majorității în Congres oferă democraților instrumente importante pentru a controla activitatea administrației Trump. Aceștia pot utiliza atribuțiile de supraveghere parlamentară, negocierile bugetare, procedurile privind numirile prezidențiale și anchetele pentru a încetini sau bloca anumite inițiative ale Casei Albe.
Totuși, Lindsay Newman atrage atenția că Donald Trump și-a construit deja o strategie politică bazată pe utilizarea extinsă a autorității executive: „Planul lui Trump a fost întotdeauna să se bazeze puternic pe autoritatea sa executivă, să se bazeze doar selectiv pe Congres și să nu fie descurajat de inevitabilele provocări legale.”
Această abordare s-a manifestat încă de la revenirea sa la Casa Albă, în ianuarie 2025, când a semnat numeroase ordine executive. Potrivit cifrelor prezentate în analiza Chatham House, în al doilea mandat Trump a emis 292 de ordine executive, 90 de memorandumuri și 192 de proclamații.
În următorii doi ani, președintele ar putea continua să folosească aceste instrumente pentru a-și promova prioritățile privind imigrația, energia, inteligența artificială și dereglementarea.
Un Congres ostil nu garantează blocarea lui Trump. Lecțiile mandatelor Bush, Obama și Biden
Analiza amintește că mai mulți președinți americani au întâmpinat dificultăți atunci când opoziția a controlat Congresul. George W. Bush și Barack Obama nu au reușit să își ducă la îndeplinire unele dintre obiectivele privind reforma imigrației, în timp ce Donald Trump s-a confruntat cu blocaje legislative după ce democrații au câștigat Camera Reprezentanților în 2018. Există însă și exemple care arată limitele controlului parlamentar.
Republicanii au blocat nominalizarea lui Merrick Garland la Curtea Supremă în 2016 și au folosit negocierile privind plafonul datoriei publice pentru a obține concesii de la administrația Biden. Pe de altă parte, procedurile de impeachment împotriva lui Donald Trump, din primul mandat, nu au dus la condamnarea acestuia în Senat.
Lindsay Newman apreciază că democrații ar putea relua asemenea demersuri, inclusiv împotriva secretarului de război Pete Hegseth, dar nu ar dispune de majoritatea de două treimi necesară în Senat pentru o condamnare.
Polarizarea politică și dificultatea construirii unor majorități capabile să depășească veto-ul prezidențial ar putea limita eficiența noului Congres. În acest scenariu, în loc să îl blocheze pe Trump, legislativul american riscă să ajungă el însuși într-un impas.
Ucraina, una dintre marile mize ale ultimilor doi ani de mandat. Trump caută un acord cu Putin
Politica externă ar putea deveni principalul domeniu în care Donald Trump va încerca să obțină rezultate spectaculoase înainte de încheierea mandatului.
Potrivit analizei Chatham House, președintele american este preocupat în special de moștenirea sa politică și de posibilitatea de a fi recunoscut drept un lider capabil să încheie conflicte internaționale. Războiul din Ucraina ocupă un loc important în această strategie. Deși Trump a încercat să negocieze o încetare durabilă a ostilităților, eforturile sale nu au produs până acum rezultatul urmărit.
Lindsay Newman susține că, pe fondul frustrării provocate de lipsa unui acord, președintele american și-a orientat din nou atenția către Vladimir Putin, o evoluție care a provocat îngrijorare în Europa. În interpretarea cercetătoarei, Trump privește conflictul inclusiv prin prisma accesului la resurse energetice, minerale critice și a relațiilor cu liderii care dețin puterea.
Un posibil pas diplomatic ar putea fi reprezentat de întâlnirile trilaterale planificate la Abu Dhabi, de la care liderul american ar spera să obțină progrese în direcția încheierii războiului.
Războiul cu Iranul, o altă provocare majoră. Analiza avertizează asupra riscului unor noi atacuri
Pe lângă Ucraina, Donald Trump se confruntă cu dificultăți majore în Orientul Mijlociu. După aproape nouă luni de conflict cu Iranul, o operațiune prezentată inițial drept una de scurtă durată s-a transformat într-o problemă militară, economică și politică pentru administrația americană.
Lindsay Newman consideră că războiul ar fi putut contribui decisiv la rezultatul nefavorabil republicanilor în alegerile intermediare.
În condițiile în care diplomația nu a produs o soluție, iar presiunile economice au nevoie de timp pentru a avea efect, analiza semnalează posibilitatea reluării acțiunilor militare americane și israeliene.
Cercetătoarea avertizează că Donald Trump ar putea fi tentat să recurgă din nou la forță pentru a evita încheierea conflictului într-o manieră percepută drept un eșec al administrației sale.
Aceasta este însă o evaluare privind posibilele evoluții ale conflictului, nu confirmarea unei decizii de lansare a unor noi operațiuni militare.
Ce urmărește Trump până la finalul mandatului: moștenirea politică și recunoașterea internațională
În opinia cercetătoarei Chatham House, preocuparea centrală a lui Donald Trump în ultimii doi ani de mandat va fi consolidarea propriei moșteniri istorice. Politicile comerciale, relațiile tensionate cu aliați precum Canada și Mexic, declarațiile despre Groenlanda, apropierea de liderul chinez Xi Jinping și raportarea la războiul din Ucraina sunt prezentate în analiză drept elemente ale unei politici externe bazate pe tranzacții și decizii unilaterale.
Lindsay Newman amintește și ambiția președintelui american de a fi recunoscut pentru încheierea conflictelor internaționale, inclusiv prin obținerea Premiului Nobel pentru Pace.
În discursul de la a doua învestire, Trump și-a prezentat obiectivul de a rămâne în istorie ca un lider care aduce pacea și unitatea.
Analiza concluzionează că pierderea controlului asupra Congresului nu îl va determina neapărat să renunțe la această ambiție. Dimpotrivă, Trump ar putea încerca să profite de ultimii doi ani de mandat pentru a accelera deciziile cu impact internațional, chiar dacă acestea provoacă noi confruntări politice și juridice în Statele Unite.
