Președintele american Donald Trump marchează un succes diplomatic major în Orientul Mijlociu, reușind să obțină un acord de încetare a focului între Israel și Hamas. Reușita sa, salutată la nivel internațional, evidențiază contrastul cu impasul prelungit al negocierilor de pace din Ucraina.
Experții citați de Kyiv Independent explică că SUA au o influență mult mai mare asupra Israelului decât asupra Rusiei, în timp ce Hamas a fost slăbit semnificativ și nu avea altă opțiune decât să accepte armistițiul.
Influența SUA asupra Rusiei și Israelului
„SUA pur și simplu nu au același grad de influență asupra Rusiei pe care îl au asupra Israelului”, a declarat Jenny Mathers, lector în politică internațională la Universitatea Aberystwyth din Marea Britanie, pentru Kyiv Independent.
Și William Wohlforth, profesor de relații internaționale la Dartmouth College, afirmă că „președintele Trump are mai multă influență asupra Israelului decât asupra Rusiei. Da, are o anumită influență asupra Rusiei pe care nu a folosit-o, dar, chiar și așa, în mod obiectiv influența SUA asupra Israelului este mult, mult mai mare.”
Experții subliniază că relațiile strânse dintre SUA și Israel, atât la nivel instituțional cât și personal între Trump și Netanyahu, oferă Washingtonului o pârghie puternică de influență. În schimb, influența SUA asupra Rusiei este limitată. Nici sancțiunile occidentale împotriva Moscovei, nici ajutorul militar acordat Ucrainei nu au determinat Rusia să facă pași spre pace.
Un alt factor important este disponibilitatea lui Trump de a folosi influența pe care o are atât în Ucraina, cât și în Orientul Mijlociu. În cazul Gazei, situația s-a schimbat în septembrie, când condamnarea internațională a acțiunilor militare ale Israelului a crescut, iar Israelul a efectuat un atac aerian împotriva liderilor Hamas în Qatar, un aliat al SUA.
„Unul dintre principalele motive pentru care Trump a acționat dur împotriva lui Netanyahu a fost atacul din 9 septembrie asupra Qatarului”, a explicat David Butter, expert în Orientul Mijlociu la Chatham House, pentru Kyiv Independent.
Voința politică, elementul lipsă în eforturile lui Trump de pace în Ucraina
Trump a făcut presiuni asupra Ucrainei pentru a negocia cu Rusia, dar a eșuat în a impune sancțiuni semnificative Rusiei sau partenerilor săi comerciali. Acordul de pace din Gaza a demonstrat că pacea este posibilă atunci când există voință politică – un element care a lipsit în mod evident în eforturile lui Trump de pace în Ucraina.
Rămâne de văzut dacă lecțiile învățate din procesul de pace din Gaza vor putea fi aplicate și în cazul conflictului din Ucraina, unde dinamica și contextul sunt fundamental diferite.
Summitul din Alaska, descifrat
Imediat după summitul din Alaska dintre Donald Trump și Vladimir Putin, mulți analiști de politică externă au criticat strategia adoptată de președintele american referitoare la soluționarea războiului din Ucraina. Au existat analiști care au susținut că Trump a capitulat în fața lui Putin în cadrul întâlnirii, făcând comparații cu politica de conciliere a lui Neville Chamberlain față de Adolf Hitler la München în 1938.
Wess Mitchell, fost secretar de stat adjunct al SUA pentru Europa, explică, într-o analiză, pentru The National Interest, că aceasta este o interpretare greșită a istoriei și o analiză deficitară. El pune accent pe importanța diplomației lui Trump care a obligat toate părțile implicate în conflictul din Ucraina să își reevalueze cărțile și să-și regândească pozițiile anterioare.
„Diplomația cu Rusia nu înseamnă capitulare, iar discuțiile cu Vladimir Putin nu sunt o recompensă pentru un comportament bun. Scopul diplomației în strategie nu este de a transforma un adversar din interior, ci de a-i modela motivațiile în așa fel încât să fie mai probabil să facă ceea ce dorești din motive care țin de propriul său interes. Asta încearcă Trump să facă cu Putin și există șanse mari să reușească”, argumentează Mitchell.
Liderul rus Vladimir Putin a concluzionat, după întrevederea cu Donald Trump din Alaska, că escaladarea militară este cea mai bună modalitate de a forța Ucraina să cedeze ultimatumurilor sale și că președintele american nu ar fi dispus să facă prea multe pentru a consolida apărarea țării agresate, relatează Bloomberg.
"Putin apelează la șantaj nuclear și presiune psihologică"
„Putin încearcă să obțină câteva victorii vizibile până în iarnă, dar până acum eșuează pe câmpul de luptă. Prin urmare, el apelează la șantaj nuclear și presiune psihologică, inclusiv la bombardamente masive”, conchide cercetătorul Nikolai Petrov, de la Centrul pentru Noi Strategii Eurasiatice.
Putin continuă să-l laude președintele american Donald Trump, pe care îl consideră esențial pentru obținerea unui acord de pace în termenii Rusiei, încercând astfel să obțină timp și să împiedici un ajutor militar consistent pentru Ucraina.
Veriga slabă a lui Trump, exploatată de Putin
Expertul în Rusia Ulrich Schmid de la Universitatea St. Gallen afirmă: „Agentul KGB experimentat a înțeles cum să exploateze narcisismul politic al președintelui american.”
Gulnaz Partschefeld, fostă jurnalistă la televiziunea de stat rusă și actual profesor la Universitatea din St. Gallen, care cunoaște foarte bine mecanismele propagandei lui Vladimir Putin, avertizează că aparenta dorință de a negocia cu Occidentul a președintelui rus este doar o strategie bine calculată, menită să inducă în eroare liderii occidentali.
„Prin această strategie, el încearcă să forțeze practic o capitulare a Ucrainei”, spune Partschefeld. Această tactică, menită să pară o ofertă de pace, este, de fapt, o metodă veche a KGB-ului.
Mai mult, Valentin Naumescu, profesor de relații internaționale la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, crede că Vladimir Putin mizează pe relația cu Donald Trump pentru a anihila o eventuală reacție militară a NATO, după dronele rusești intrate în spațiul aerian al Poloniei.
Comentează