Premium
În ultimii ani, Turcia a înregistrat un număr record de vânzări de arme către diferite țări africane interesate să achiziționeze hardware-ul său militar produs pe plan intern, inclusiv drone armate, elicoptere de atac și avioane cu turbopropulsoare. Fiind în siguranță în mâinile lui Recep Tayyp Erdogan, Turcia ocolește efectiv problemele de opinie publică pe care le-ar putea avea orice mare producător european de arme – chiar dacă, apoi, și aici domină excepțiile.
În ultimii cinci ani, principalele companiile din industria de apărare din Turcia și-au crescut exporturile, și-au diversificat piețele externe și și-au găsit noi cumpărători. Un alt factor critic, care face ca hardware-ul turcesc să fie atractiv pentru mai multe state africane care luptă cu "inamicii" locali, este că vânzările de arme ale Turciei nu sunt condiționate, nu au constrângeri privind drepturile omului. Este exact ceea ce doresc mulți clienți de stat africani: sisteme de arme durabile și verificate în luptă, care să sosească rapid și fără birocrație. Industria de apărare turcă are acum o capacitate dovedită de a produce sisteme de arme în mod rapid, eficient și en-gross, relatează Il Fatto Quotidiano preluat de Rador.
Există o combinație de factori în spatele acestei cereri bruște de hardware militar turc în Africa. Prețurile mai convenabile, eficiența ridicată, în afară de faptul că sunt testate în adevărate teatre de război au ajutat foarte mult Turcia, dar există un alt motiv intangibil. Absența istoriei coloniale încurajează țările africane să îți ia angajamente cu Turcia pe baza unei situații avantajoase pentru toți.
Astfel, iese la iveală o nouă generație de "domni ai războiului", pentru că până și Iranul ayatollahilor este candidat ca furnizor în zonele cele mai calde, fără impedimente parlamentare enervante sau proteste ale opiniei publice. De fapt, dronele iraniene și turcești domină cerul în conflictul dintre Ucraina și Rusia. Dronele turcești Bayraktar TB-2 au devenit celebre printre ucraineni din februarie, iar forțele ruse din această vară au început să folosească drona iraniană Shahed-136, înlocuind rachetele lor de croazieră de precizie.
Nu doar Ucraina. Exporturile de echipamente de apărare ale Turciei către Africa sunt absolut fără precedent în ceea ce privește cantitatea, calitatea, valoarea și dimensiunea. Coada de noi cumpărători este condusă de Niger, Ciad, Libia, Maroc, Algeria, Etiopia, Eritreea, Somalia. Pe teren sunt și țările din Golf, înfometate de fiecare noutate din sector. Arabia Saudită și Emiratele au făcut deja rezervare și se simt amenințate de dronele noi și ieftine produse de Iran, Shahed-136 costă 20.000-30.000 de dolari, dar racheta pentru a o doborî costă 50.000-80.000 de mii de dolari.
Aceste drone perfecte pentru armatele africane, sunt armele forțelor slab pregătite: oricine le poate folosi, nu necesită pregătire sau instruire îndelungată.
Testele pe câmpul de luptă ale sistemelor turcești și rusești din Libia, Siria și Nagorno Karabakh au făcut o diferență tangibilă în promovarea industriei armamentului turcesc.
Algeria semnează un acord pentru achiziționarea a 10 drone militare Anka-S produse de Turkish Aerospace Industries (TAI). Vecinul și rivalul Algeriei, Marocul, a comandat deja 13 drone armate Bayraktar TB2 de la producătorul turc de drone Baykar, anul trecut. În 2021, Niger a devenit primul client străin care a comandat avionul ușor de atac și antrenament Hurkus, un turbopropulsor produs de TAI. De atunci, și Ciad și Libia au comandat avionul. TAI se așteaptă la mult mai mulți clienți pentru Hurkus în Africa, a declarat directorul general adjunct al său în septembrie.
În noiembrie 2021, Nigeria a comandat două nave de patrulare offshore Dearsan, construite în Turcia, pentru Marina sa, precum și șase elicoptere TAI T129 ATAK. Etiopia a cumpărat drone TB2 în 2021 și le-a folosit în timpul războiului din Tigrai. Cel puțin alte zece state africane au comandat vehicule militare blindate de fabricație turcă.
Adesea, după vânzările de arme turcești, vine contabilitatea economică, așa cum s-a întâmplat în Libia după acordul dintre Tripoli și Ankara asupra petrolului. Misiunea actuală a Turciei în Libia constă în prezent din sute de ofițeri militari turci, spioni și alt personal turc, 2.000-3.000 de mercenari sirieni, precum și o gamă completă de drone și elicoptere. O prezență impunătoare într-o țară din care Europa s-a retras într-un mod dezordonat. Pe străzile din Tripoli circulă această glumă: "Dacă vrei să vorbești cu cineva care chiar contează aici, sună la Istanbul!".
