Turcia își folosește pârghia și amână reparațiile la conducta de gaz din Iran

Turcia întârzie finalizarea reparațiilor la gazoductul Iran-Turcia, care a fost aruncat în aer la sfârșitul lunii martie, într-o aparentă încercare de a favoriza Washingtonul și de a presa Teheranul să accepte o reducere a prețurilor, potrivit unor surse din industrie.

Fluxurile prin conductă au fost oprite pe 31 martie în urma unei explozii. În ciuda exploziei raportate de mass-media de stat din Turcia, nu a fost oferită nicio explicație oficială, iar oficialii turci nu au dat încă detalii despre momentul în care se preconizează redeschiderea liniei, potrivit Platts.

Site-ul pro-kurdu Rudaw a raportat la 1 aprilie că responsabilitatea pentru atac a fost revendicată de Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK). PKK a atacat conducta în numeroase rânduri de când a fost pusă în funcțiune în 2001, iar reparațiile au fost de obicei finalizate rapid.

Mehdi Jamshididana, director de dispecerizare la Compania Națională a Gazelor Iraniene (NIGC), a declarat pe 31 martie site-ului de știri al Ministerului Petrolului Shana că reparațiile în urma unor astfel de atacuri au durat de obicei între trei zile până la o săptămână. Pe 19 aprilie, Jamshididana a spus că Ankara tocmai a început să facă reparații la linia avariată și a informat Teheran că vor dura câteva săptămâni.

Rapoartele ulterioare ale agenției de știri iraniene Fars și Press TV au afirmat că Turcia a întârziat reparațiile, sugerând că Ankara a fost supusă presiunilor din partea Washington-ului pentru a pune capăt importurilor de gaz iranian și a le înlocui cu importuri de GNL, inclusiv din SUA. SUA au devenit un furnizor din ce în ce mai important pentru piața turcă. Conform datelor S&P Global Platts Analytics, Turcia a preluat deja 23 de cargouri GNL din SUA în 2020, comparativ cu 13 pentru tot anul 2019 și doar patru în 2018.

Citește și: A trecut un an de la condamnarea fostului lider PSD! Când ar putea fi eliberat Liviu Dragnea

Ankara a refuzat până acum să comenteze această problemă, Botas nefăcând comentarii către ministerul energiei, iar oficialii ministerului energiei nu răspundeau la întrebările S&P Global Platts cu privire la momentul în care se preconizează că linia se va redeschide.

Prețul Iranului

Un oficial din sectorul privat a declarat pentru Platts că Ankara a folosit pandemia coronavirusului ca scuză pentru a întârzia reparațiile liniei, citând necesitatea menținerii „distanțării sociale”.

Un alt oficial din sectorul privat cu cunoștință despre problemă a sugerat Platts că Ankara ar folosi întârzierea pentru a presa Teheranul să reducă prețul gazului pe care îl vinde Turciei.

Deși prețul este indexat cu prețul țițeiului, evoluția se face într-un interval de șase luni. Prețurile scăzute actuale care nu se așteaptă să se materializeze până la începerea importurile volumelor contractate până în octombrie. Între timp, are sens ca Turcia să importe GNL ieftin în locul gazului iranian, a spus sursa.

Turcia a importat 7,7 Bcm de gaz din Iran în 2019, sau aproximativ 17% din importurile sale totale de gaze, în cadrul unui contract pe termen lung care permite Ankara să cumpere 9,6 Bcm / an.

Deși niciuna dintre părți nu a publicat detalii despre contractul de furnizare, gazul iranian a fost raportat de mult timp în mass-media turcă ca fiind cel mai scump gaz livrat prin conducte după Rusia și Azerbaidjan.

Ankara a făcut în trecut încercări frecvente pentru a obține reduceri, cel mai recent prin intermediul instanțelor internaționale de arbitraj care, în 2016, au acordat lui Botas o reducere de 13,3% la prețul pe care îl plătește Iranului.

În plus, contractul de furnizare al Iranului cu Botas este valabil doar până în iulie 2026 și, cu prea puține perspective ca piețele de GNL să se strângă în mod considerabil până atunci, Teheran este conștient de faptul că Ankara nu este lipsită de alte opțiuni de furnizare a gazului, dacă ar decide să nu reînnoiască contractul existent. Ministrul adjunct al Energiei din Turcia, Alparslan Bayraktar, a declarat, în februarie, la Istanbul, într-o conferință, că Turcia intenționează să utilizeze disponibilitatea GNL pentru a-i convinge pe furnizorii săi pe termen lung să reducă prețurile la negocierile de reînnoire a contractelor.

Anul trecut, importurile de GNL au reprezentat 28,1% din importurile de gaze turce, din care peste jumătate (15,5%) au fost GNL la fața locului. Poziția de forță a Turciei este întărită de faptul că consumul său de gaz a scăzut. Anul trecut a scăzut cu 9%, până la 44,9 Bcm, în mare parte datorită unei scăderi de 38% a cererii pentru combustibil în centralele electrice. Într-o vară, când cererea internă de gaz este minimă, nevoia de gaz iranian este de asemenea minimă.

Relațiile cu SUA

Presiunea Iranului, atât pe termen scurt, cu reducerea importurilor de gaze, cât și pe termen lung, cu posibila neînnoire a contractului de import existent, oferă și alte avantaje.

Relațiile Turciei cu SUA au fost într-un nivel istoric minim în ultimii doi ani în mai multe probleme. Dar recent ambele părți au părut dornice să construiască poduri. Se consideră că președinții țărilor Recep Tayyip Erdogan și Donald Trump au vorbit telefonic în cel puțin trei ocazii în acest an.

Luna trecută, Erdogan a trimis o scrisoare către Trump solicitând o colaborare mai strânsă și promițând că Turcia va „continua să fie un partener puternic și de încredere” pentru SUA, o ofertă care prevede închiderea gazoductului Iran, însoțită de importurile turcești de cargouri GNL de pe piața spot.