Posturile cele mai importante sunt de presedinte al Comisiei Europene (CE), Consiliului European, Parlamentului European (PE), Zonei Euro si de sef al diplomatiei.
PRESEDINTELE COMISIEI
Fostul premier conservator portughez José Manuel Barroso a ocupat postul doua mandate, zece ani în total.
În virtutea Tratatului de la Lisabona, sefii de stat si de guverne urmeaza sa-l aleaga pe succesorul acestuia tinând cont de rezultatele alegerilor europene, într-o încercare de a democratiza si transparentiza si mai mult un proces care este considerat opac.
Principalele partide europene au prezentat candidati pentru acest post. Conservatorii din PPE, condusi de catre fostul premier luxemburghez Jean-Claude Juncker au obtinut primul loc în alegeri, urmati de socialisti, condusi de germanul Martin Sculz.
Desemnarea lui Juncker pare asigurata, în pofida opozitiei dure a britanicului David Cameron.
PRESEDINTELE CONSILIULUI
Începând din 2009, Consiliul European, care reprezinta statele, dispune de un presedinte permanent, numit pentru un mandat de doi ani si jumatate. Primul titular al postului este fostul premier belgian Herman Van Rompuy.
Prea putin cunoscut atunci când a fost nominalizat, în 2009, în detrimentul fostului premier britanic Tony Blair, el s-a impus prin simtul compromisului.
Sefii de stat si de guverne îl vor desemna pe succesorul sau în cadrul unei serii de masuri care urmeaza sa tina cont de echilibrele stânga/dreapta, Nord/Sud/Est/Vest si barbati/femei.
Social-democratiii revendica postul. Favorit este premierul danez Helle Thorning-Schmidt. Însa circula si numele fostilor premieri italian Enrico Letta si francez Marc Ayrault.
SEFUL DIPLOMIEI
Postul de Înalt Reprezentant UE pentru Afaceri Externe a fost introdus prin Tratatul de la Lisabona. Prima titulara este britanica Lady Catherine Ashton, aleasa, spre surpriza generala, dupa esecul lui Tony Blair la presedintia Consiliului.
Criticata ani de zile pentru lipsa de experienta si de vizibilitate, ea a reusit sa se afirme prin rolul de prim-plan în negocierile privind dosarul nuclear iranian, dar si între Serbia si Kosovo, iar apoi în criza ucraineana.
Ca succesor, cel mai citat nume este al ministrului polonez de Externe Radoslaw Sikorski. Însa acesta ar putea sa întâmpine unele dificultati din cauza crizei din Ucrainei si ostilitatii sale deschise fata de Rusia. Numele omologului sau olandez Frank Timmermans este citat de asemenea.
PRESEDINTELE PARLAMENTULUI
Principalele doua grupuri - conservatorii din PPE si socialistii - au ocupat postul cu rândul în Parlamentul în exercitiu. Dupa crestin-democratul polonez Jerzy Buzek, social-democratul german Martin Schulz a ocupat functia timp de doi ani si jumatate.
Viitorul presedinte nu va avea o sarcina usoara la conducerea unui Parlament si mai fragmentat, cu o componenta eurosceptica în ascensiune.
Germania îl sustine pe Sculz, pentru a-i oferi un post pe masura, dar si pentru a-l tine departe de Comisie. Mandatul va fi împartit din nou cu un conservator sau un liberal, ceea ce ar urma sa permita extinderea majoritatii eurofile. Postul i-ar reveni atunci fostului premier belgian Guy Verhofstadt, ceea ce ar constitui o consacrare a federalismului.
PRESEDINTELE EUROGRUPULUI
Clubul ministrilor Finantelor din Zona Euro s-a institutionalizat în mod progresiv de la crearea sa, în 1997. Procesul va continua cu introducerea unei presedintii permanente, încredintate unei personalitati care sa nu fie în acelasi timp si ministru.
Bilantul titularului postului, ministrul olandez Jeroen Dijsselbloem, este contestat. În vederea înlocuirii lui circula nume, în special al spaniolului Luis de Guindos.
mediafax.ro