„Personal, consider că a contrazice o instituţie în deciziile ei nu face parte din fişa postului unui jurnalist obiectiv.” - Este una dintre cele mai aberante afirmații făcute vreodată cu referire la rolul presei. Când ea vine de la un membru al Consiliului Național al Audiovizualului - Vasile Bănescu, care a avut o activitate lăudabilă în calitate de purtător de cuvânt al Patriarhiei - situația devine tragică pentru starea libertăților fundamentale din România.
CNA a hotărât miercuri să emită o „decizie privind ordinul de eliminare a conținutului ilegal” cu privire la o înregistrare video publicată de jurnalistul Marius Tucă pe Youtube. Înregistrarea ar încălca prevederile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, care are următorul conținut: „Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.”
Ce a spus atât de grav Tucă? A criticat decizia BEC de invalidare a candidaturii lui Călin Georgescu, catalogând-o „lovitură de stat”, și a solicitat deja celebrul „turul doi înapoi”. Putem sau nu să fim de acord cu asemenea afirmații (personal nu împărtășesc opinia lui Tucă), însă niciun demers de exegeză de bun-simț nu ne poate duce la concluzia că ne aflăm în fața unei situații care să justifice restrângerea exercițiului libertății de exprimare, cu a sa componentă referitoare la libertatea presei.
A contrazice deciziile unei autorități nu înseamnă a renunța la obiectivitate, așa cum afirmă domnul Bănescu, ci dimpotrivă, este o manifestare a responsabilității jurnalistice față de interesul public. Obiectivitatea nu presupune obediență, ci echilibru, corectitudine și independență editorială. Am putea considera că abordarea lui Tucă este lipsită de echilibru? Desigur, mai ales că avem cu toții opinii, iar opiniile care diferă de ale noastre ni se par întotdeauna lipsite de echilibru. Justifică acest lucru aplicarea cenzurii de către CNA? Ar însemna că se cuvine a fi eliminate toate opiniile din presă, de vreme ce o opinie presupune din start excluderea altor puncte de vedere.
Jurisprudența CEDO a confirmat în mod constant că presa are nu doar dreptul, ci și obligația de a critica autoritățile publice, iar acest tip de discurs beneficiază de un grad sporit de protecție. Această protecție se traduce nu doar prin măsurile pozitive de protecție a liberății de exprimare, ci mai ales prin obligațiile negative care revin autorităților publice de a se abține de la orice acțiuni care aduc atingere exercițiului acestei libertăți.
Măsura dispusă de CNA nu atacă doar libertatea de exprimare, în componenta ei referitoare la presă, ci pune în pericol și demersurile legitime și necesare de supraveghere a peisajului media, inclusiv online. Nu contestă nimeni faptul că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine (art. 30 alin. 6 din Constituție). Tot Constituția spune că sunt interzise defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Dar ce încredere să mai aibă românii în aplicarea proporțională și nediscriminatorie a unor măsuri, altmiteri necesare într-o societate democratică, dacă membrii CNA analizează la grămadă și sancționează opiniile la fel ca faptele vădit ilegale?
Într-un moment de grea cumpănă a fragilei noastre democrații, o compromitere internă și externă a imaginii de stat care respectă libertățile fundamentale era ultimul lucru de care aveam nevoie. O retractare însoțită de scuze publice nu este suficientă în acest caz. Doar o delimitare de la vârful statului și o demisie a membrilor CNA ar mai putea salva ceva.
Comentează