Cândva, cineva și-a imaginat asta: cum ar fi să existe un copac cu un singur trunchi și patruzeci de ramuri cu identități proprii din care să rodească 40 de soiuri diferite? 'Copacul Frankenstein' a devenit în cele din urmă realitate și poate fi admirat 'pe viu'.
Lansarea pe Netflix a filmului lui Guillermo del Toro readuce în atenție această lucrare care intersectează arta, practica agricolă și conservarea resurselor genetice. Proiectul a început în 2008 la Universitatea Syracuse.
Autorul, Sam Van Aken, este artist și profesor asociat de sculptură. Își extinde activitatea spre horticultură pentru a salva soiuri tradiționale de fructe cu sâmbure, dispărute din comerț și păstrate doar în livezi izolate. El spune că Arborele cu 40 de Fructe funcționează ca un depozit pentru aceste varietăți marginalizate.
Într-o conferință din 2019, explica faptul că fiecare ramură provine dintr-o poveste diferită, fie un pom moștenit de o familie, fie un soi local uitat. Construirea copacului durează aproximativ cinci ani. Un portaltoi este altoit treptat cu ramuri preluate de la patruzeci de pomi. Procedeul folosit este o tehnică clasică, „în ochi dormind”, în care un mugur este inserat într-o tăietură în formă de T. Metoda este adecvată speciilor din genul Prunus, sensibile la alte tipuri de altoire.
Porecla poate induce ideea unui colaj forțat, însă rezultatul este ordonat. Primăvara apar simultan flori în culori și forme distincte, iar vara fructele se coc treptat, între iulie și octombrie. Diversitatea nu fragmentează ansamblul.
Interesul pentru proiect a crescut. Din 2008, Van Aken a realizat aproximativ două sute de exemplare. Unele se află în muzee, altele în școli sau grădini publice, iar câteva în colecții private. La Everson Museum of Art din Syracuse există mai multe versiuni, iar alte exemplare au fost plantate la Roanoke College din Virginia și la Colby College din Maine, unde se găsește primul copac al seriei. Fiecare funcționează ca o arhivă vie, păstrând soiuri care altfel ar fi dispărut.
Comentează