Premium
Spre ce ne îndreptăm? Nu doar ţara noastră, ci şi Europa, lumea întreagă. Cum o să arate regiunea în care trăim peste 10-20-30 de ani, că nu prea are rost, realist, să vizăm termene mai lungi?! Răspunsurile nu prea-s la îndemînă, terenul este alunecos. Naiba ştie cu exactitate ce ne rezervă viitorul, dacă e să merg pe o sinceritate chirurgicală. Se emit doar păreri şi păreri, minate de subiectivitate.
Proiectul multiculturalităţii Europei supravieţuieşte parcă în perfuzii, fenomenele religioase se radicalizează pe alocuri într-un ritm îngrijorător, naţionalismele încep să joace cărţi puternice. Parafrazarea din titlu a celebrei afirmaţii “Un indian bun e un indian mort” se vrea o atragere incitantă a atenţiei asupra subiectului naţionalismului, hulit şi desconsiderat îndelung, după 1989, din cauza delirului naţionalist al lui Ceauşescu, dar şi fiindcă a fost monopolizat de personaje precum C.V. Tudor, Gheorghe Funar& alţi băieţi, cu abonamente lipsă la stabilimentele psihiatrice.
E ok naţionalismul în practica politică de acum, este o soluţie politică viabilă sau e câh, perdandă, perimată? Uniunea Europeană va reuşi să subziste în faţa naţionalismelor? “Naţionalismul. Identitate etnoculturală şi proiectul elitelor”, volumul publicat de politologul Dragoş Dragoman, la Editura Adenium (cartea e AICI), pune în ecuaţie datele chestiunii, cu urmărirea evoluţiei sale. Dragoman remarcă despre naţionalism: „Manifestările sale sunt simbolice, cum pot fi şi violente, proiectul său politic putând să justifice aproape totul în ochii celor vrăjiţi de chemarea sa”.
Din perspectiva naţionalismului, autorul ridică interogaţii şi în legătură cu cât de moderne sunt naţiunile, despre rolul elitelor, dacă e imperios nevoie ca toate statele să fie naţionale.
Cartea lui Dragoş Dragoman este utilă pentru politologi şi politicieni, şi pentru studenţi, şi pentru ziarişti, pentru oricine este doritor şi apt să judece cu propria minte, nu acceptând de-a gata, orbeşte, ce i se serveşte în spaţiul public.
