Premium
Scriitoarea Ana Blandiana a devenit Membru de Onoare al Uniunii Scriitorilor din Azerbaidjan (mai multe, aici). iar comunitatea armeană din România se arată revoltată de acest gest. Reprezentanții armenilor din țară au semnat o scrisoare deschisă, adresată Anei Blandiana.
„Scrisoare deschisă* adresată doamnei Ana Blandiana
Doamnă Ana Blandiana,
Comunitatea armeană din România a luat act, cu neplăcută surprindere, de faptul că ați acceptat, în timpul unei vizite la Baku, să deveniți membră de onoare a Uniunii Scriitorilor din Azerbaidjan.
Fotografiile vă arată bucuroasă și mândră de primirea acestei calități. Într-una dintre fotografii, luată la Târgul de carte ce a avut loc recent la Baku, vă vedem alături de Iulian Chifu, unul dintre cei mai vehemenți agenți de influență ai Azerbaidjanului la București, ceea ce sugerează că prezența dvs. a fost folosită, din păcate, ca o acțiune ce nu are doar conotații culturale.
Ar fi interesant pentru noi să știm care este motivul care vă face atât de mândră și bucuroasă de noua calitate. Azerbaidjanul este o dictatură. Familia Alyiev conduce Azerbaidjanul din anul 1969 când tatăl, Gaidar Alyiev, după un stagiu de aproape trei decenii în KGB, inclusiv în perioada descrisă de Alexandr Soljenițîn în Arhipelagul Gulag, a devenit prim-secretar al Republicii Socialiste Sovietice Azerebaidjan. Într-o frumoasă tradiție nord-coreeană, fiul, Ilhan, i-a succedat, în anul 2003, ca președinte și, firește, într-o manieră care nouă, românilor, ne e atât de familiară, soția președintelui, Mehriban Alyieva, a devenit, din 2017, vicepreședinte. Inutil să adaug faptul că președintele este reales cu 90% din voturi, partidul președintelui conduce discreționar, alte partide ocupând, în mod simbolic, câte un loc în Parlament.
Iar cel din mâna căruia ați primit carnetul de membru de onoare și alături de care zâmbiți într-o altă fotografie, Anar Rzayev, președintele Uniunii Scriitorilor din Azerbaidjan, e, politic vorbind, din aceeași familie cu a conducătorilor săi. A fost membru în Sovietul Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Azerbaidjan, distingându-se, în perioada sovietică, potrivit New York Times, prin atitudinea ostilă împotriva armenilor din Nagorno Karabakh.
Doamnă Ana Blandiana,
Sigur că nu trebuie amestecată cultura cu politica. Bine ar fi să fie așa. Dar în locul în care v-ați aflat, adică la Baku, ignorând (sau nu?) realitățile politice, trebuie să știți că există o cultură oficială, care v-a oferit tot confortul, și o cultură agresată, întemnițată, adică aceea pe care, cu alte prilejuri, susțineți că o apărați. Scriitori care nu se încolonează propagandei oficiale, precum Akram Ailisli, sunt izolați și persecutați. Jurnaliștii independenți sunt întemnițați sau hăituiți în interogatorii. Corupția, traficul de influență, dezvoltarea rețelelor de propagandă cu finanțări dubioase au fost, în numeroase rânduri, demascate.
Ați invocat, adesea, temeiurile creștine ale Europei. Nu puteți rămâne indiferentă la faptul că în Nahicevan, teritoriu armean devenit abuziv azer în 1921, nu doar că toată populația armeană a fost alungată, dar patrimoniul creștin a fost sistematic distrus, totul culminând cu dispariția, prin intermediul buldozerelor, a miilor de cruci de piatră, unele din sec al VI-lea, ale cimitirului din Djulfa. Tot așa cum ar trebui să vă manifestați indignarea față de exodul celor 120 000 de locuitori din Nagorno Karabakh care, de teama atrocităților armatei azere, s-au refugiat, de curând, în Armenia, lăsând în urmă cel mai răsăritean teritoriu creștin al Europei și un patrimoniu artistic de inegalabilă valoare. Ne pare sincer rău că numele dumneavoastră nu s-a adăugat celor ale atâtor personalități din întreaga lume, active în domeniul culturii și al drepturilor omului, care au condamnat dislocările de populație, golirea, practic, a regiunii, după o blocadă armată de nouă luni, ceea ce, potrivit dreptului internațional, e considerat crimă împotriva umanității.
Doamnă Ana Blandiana,
Nu știm dacă ați avut cunoștință de toate aceste realități în momentul în care ați acceptat să efectuați vizita la Baku. Considerăm că traducerea unei culegeri de poezii în limba azeră, pretextul care vi s-a oferit, (culmea, cu finanțare din partea Institutului Cultural Român), nu poate justifica gestul dvs. Calitatea de membru de onoare al unei instituții aflată în cortexul unei puteri dictatoriale nu vă face onoare. Reîntoarceți-vă la Memorialul de la Sighet, recitiți-vă discursul de la Alba Iulia, din 2016, ce vorbea despre necesitatea de a nu abandona dimensiunea creștină a Europei, priviți, apoi, fotografiile în care ne zâmbiți de la Baku și sperăm că după această introspecție veți decide să refuzați titlul oferit de Uniunea Scriitorilor din Azerbaidjan”, se arată în scrisoare.
*Scrisoarea este semnată de P.S. Episcop Datev Hagopian, Șeful Eparhiei Armene din România, Varijan Pambuccian, deputat și Varujan Vosganian, președintele Uniunii Armenilor din România.
