Într-un ținut arid, încărcat de istorie și mistere străvechi, arheologii au scos la iveală o descoperire spectaculoasă în sud-estul Turciei: un stâlp de piatră vechi de aproximativ 11.000 de ani, gravat cu un chip uman.
Artefactul, care măsoară 1,35 metri înălțime, a fost descoperit în situl neolitic Karahan Tepe, aflat în apropierea graniței cu Siria, un loc considerat una dintre cele mai vechi așezări umane din lume.
Este o premieră absolută, marcând prima dată când o reprezentare facială apare pe un stâlp în formă de „T”, un tip de monument definitoriu pentru complexul preistoric cunoscut sub numele de Taş Tepeler – „Dealurile de Piatră”.
Această descoperire are potențialul de a rescrie o parte importantă din povestea artei neolitice. Anunțul a fost făcut de profesorul Necmi Karul de la Universitatea din Istanbul, coordonatorul săpăturilor de la Karahan Tepe.
El a subliniat că acest artefact oferă o perspectivă nouă asupra modului în care oamenii preistorici înțelegeau forma umană și o transpuneau artistic.
Până în prezent, stâlpii în formă de „T” descoperiți în zonă, inclusiv la faimosul Göbekli Tepe, prezentau adesea brațe, mâini și detalii vestimentare, dar un element crucial lipsea: fața.
Aceste structuri nu erau simple elemente arhitecturale
Chipul sculptat pe noul stâlp completează această imagine, sprijinind cu putere ideea că aceste structuri nu erau simple elemente arhitecturale, ci simboluri antropomorfe, create pentru a reprezenta ființe umane, zei sau strămoși mitici.
Profesorul Karul a explicat că singurul element care părea să lipsească din acest tipar era fața, iar stâlpul cu chip uman, descoperit într-o structură cu elemente domestice, umple acum acest gol.
Detaliile sculpturii sunt excepționale pentru epoca în care a fost realizată: ochii adânciți, nasul proeminent și linia maxilarului bine conturată dezvăluie o atenție surprinzătoare pentru proporții și expresivitate.
Este o dovadă incontestabilă că oamenii de acum 11.000 de ani posedau deja un simț estetic dezvoltat și o conștiință profundă a reprezentării umane.
Karahan Tepe face parte dintr-un complex vast de situri arheologice ce se întinde pe aproape 200 de kilometri pătrați, o regiune considerată printre cele mai impresionante ale epocii neolitice.
Complexul Taş Tepeler include și celebrul sit Göbekli Tepe, inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO și recunoscut drept cel mai vechi templu cunoscut din lume.
Spre deosebire de multe alte așezări preistorice, Karahan Tepe a fost construit înainte ca agricultura să fie adoptată pe scară largă, un aspect care contrazice teoria tradițională potrivit căreia viața spirituală complexă ar fi apărut abia după dezvoltarea practicilor agricole.
Potrivit profesorului Karul, descoperirile de la Karahan Tepe demonstrează că oamenii au început să construiască spații ritualice și să creeze simboluri religioase cu aproape 2.000 de ani înainte ca agricultura să devină un mod de viață predominant.
Situl a fost locuit aproximativ 1.500 de ani, între 9400 și 8000 î.Hr. Ulterior, locuitorii au umplut în mod deliberat spațiile cu pământ și le-au abandonat, un gest pe care arheologii îl interpretează ca o acțiune simbolică sau ritualică, poate menită să „sigileze” locul.
Chipul uman, descoperit în urma unor săpături ample
Stâlpul cu chip uman a fost descoperit în urma unor săpături ample, desfășurate în aproape 20 de structuri din zonă. Echipa de 220 de cercetători a reușit să ridice piatra în poziție verticală abia la sfârșitul sezonului de săpături, moment în care chipul sculptat a devenit vizibil.
Dincolo de valoarea sa artistică intrinsecă, stâlpul descoperit la Karahan Tepe are o importanță majoră pentru înțelegerea evoluției spiritualității și a simbolismului uman.
Până acum, antropologii au considerat că trecerea de la vânătoare-culegere la agricultură a fost catalizatorul dezvoltării unei conștiințe religioase mai sofisticate.
Însă descoperirea actuală arată contrariul: oamenii pre-agricoli aveau deja o formă elaborată de exprimare simbolică și o nevoie intrinsecă de reprezentare a propriei identități, scrie incredibilia.ro.
Analizele efectuate asupra materialului de construcție indică faptul că stâlpul a fost sculptat dintr-un bloc masiv de calcar, extras local.
Pentru datare, arheologii folosesc fragmente de materiale carbonizate și urme de tencuială găsite în îmbinările zidurilor, confirmând că obiectul datează din jurul mileniului al IX-lea î.Hr. Stilul sculpturii sugerează o combinație fascinantă între observația realistă și reprezentarea simbolică.
Chipul nu este detaliat într-un mod naturalist, ci expresivitatea sa puternică transmite un sens profund al prezenței – o trăsătură definitorie pentru arta religioasă.
Unii cercetători speculează că stâlpul ar fi putut reprezenta o divinitate protectoare sau un strămoș venerat, în timp ce alții îl consideră o expresie artistică a identității umane colective.
Pentru lumea arheologică, descoperirea de la Karahan Tepe are un impact comparabil cu cea de la Göbekli Tepe, aducând o nouă perspectivă asupra originilor civilizației. Ea sugerează cu tărie că arta, religia și comunitatea au apărut simultan, nu succesiv.
Cu alte cuvinte, nevoia de a crea și de a simboliza a precedat nevoia de a cultiva și de a stoca resurse. Descoperirea stâlpului cu chip uman reconfigurează, astfel, nu doar istoria artei, ci și imaginea noastră despre începuturile umanității.
Este o dovadă elocventă că oamenii de acum 11.000 de ani nu trăiau doar pentru a supraviețui – ci și pentru a se exprima, pentru a da sens lumii lor și pentru a-și lăsa amprenta în piatră.
În fața unui astfel de chip, tăiat în calcar cu precizie și intenție, nu putem decât să recunoaștem un adevăr fundamental: înainte de agricultură, de orașe și de scriere, omul a fost, mai întâi, un artist.
Comentează