O fabrică emblematică pentru România, care odinioară producea vehicule de teren non-stop, în trei schimburi, și exporta în peste 100 de țări, a ajuns astăzi o ruină. Este vorba despre ARO Câmpulung, o uzină cu o istorie de 47 de ani, care în perioada sa de glorie reprezenta unul dintre simbolurile industriei auto românești.
ARO Câmpulung și-a început activitatea în anul 1957 și, până în 2003, a produs aproximativ 380.000 de autovehicule. Muncitorii lucrau în trei schimburi, iar fabrica era motorul economic al zonei, angajând mii de oameni, inclusiv din comunele învecinate. În apogeul său, uzina producea 20.800 de vehicule anual, dintre care 90% erau destinate exportului.
Începuturi industriale: de la hârtie, la vehicule de teren
Istoria amplasamentului industrial din Câmpulung-Muscel începe încă din 1885, când acolo funcționa o fabrică de hârtie și celuloză aparținând companiei Letea Bacău. Activitatea acesteia s-a încheiat în 1899, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 1941 și 1944, spațiul a fost folosit ca depozit de materiale pentru armată.
După 1944, timp de aproape un an, aici a funcționat o secție de producție de pale de elice pentru avioane, aparținând Fabricii I.A.R. Brașov. Între 1945 și 1950, spațiul a fost utilizat pentru reparații de echipamente militare românești și sovietice, iar din 1950 până în 1953, s-au fabricat diverse produse pentru agricultură, precum pompe și lacăte, potrivit promotor.ro.
În 1953, fabrica s-a orientat spre producția de motociclete, realizând 12 unități din modelul IMS 53. Adevărata relansare industrială a avut loc în 1957, când s-a început producția de piese auto și apoi a vehiculelor de teren IMS 57, M59 și M461.
Declinul începe după 1989
Căderea comunismului a fost un punct de cotitură pentru uzina ARO. După 1994, fabrica a trecut la două schimburi, iar capacitatea a scăzut la 14.000 de autovehicule anual. Producția a început să scadă constant, iar disponibilizările nu au întârziat să apară. Dintr-un simbol național, ARO a devenit o companie în declin.
În 2003, fabrica a fost privatizată și vândută companiei americane Cross Lander, deținută de cetățeanul american de origine cubaneză John Perez. Prețul tranzacției a fost de numai 180.000 de dolari – echivalentul unui apartament din zilele noastre. Contractul prevedea o investiție de două milioane de dolari, însă aceasta nu a mai fost făcută. În schimb, noii proprietari au început să valorifice echipamentele și fierul vechi.
O moștenire vândută pe bucăți
După privatizare, omul de afaceri Nicolae Rațiu a cumpărat o parte dintre activele fabricii, prin compania Landmark Management. Concret, a achiziționat amplasamentul unde funcționau fabricile de prelucrare și de montaj. Cu toate acestea, ARO nu și-a mai reluat niciodată activitatea industrială.
Marca românească a continuat să fie produsă în Cehia până în 2013, dar în România, uzina a fost complet închisă. Astăzi, platforma industrială din Câmpulung este o ruină. Vehiculele ARO sunt tot mai rare, iar pentru nostalgici, pot fi văzute doar la Muzeul Automobilului Românesc din Câmpulung-Muscel sau în cadrul cluburilor posesorilor de vehicule 4x4.
Comentează