Vasile Dâncu îi spune o poveste lui Liviu Dragnea: parabola așteptării dușmanilor și a execuției

Sociologul Vasile Dâncu interpretează evenimentele din aceste zile într-un mod cu totul neobișnuit. Dâncu a ales să îi transmită un mesaj lui Liviu Dragnea sub forma unei parabole în care conducătorii cetății, în așteptarea confruntării cu dușmanul și-au anihilat toți oamenii din jurul lor, crezând că sunt trădători.

Citește și: SONDAJ - PSD spulberă scena politică: au trecut pragul psihologic. PRĂBUȘIRE pentru Iohannis și Ponta în sondaje

Citește și: CUTREMUR MAJOR în justiție: S-a deschis DOSAR în care e ANCHETATĂ Laura Codruţa Kovesi! Cei doi adjuncți ai săi sunt și ei vizați

”In așteptarea dușmanilor care erau siguri că urmau să atace cetatea, locuitorii se organizaseră sa prevină trădarea. Se știe din toate poveștile eroice că trădarea face parte din joc așa că se organizau tot mai des execuții pentru cei vinovați de mișelească trădare. La început, lumea întorcea capul când trecea prin piețe sau prin fața televizoarelor care transmiteau in direct, apoi deveniseră curioși să le vadă fața odioșilor dușmani din interior, pe urma deveneau spectatori înfocați, iar după ceva vreme, deveneau chiar dependenți de spectacolul decapitărilor sau cel al balansului condamnaților în spânzurătorile înalte. Niciodată cel ce cerea  îndurare nu era crezut și nici compătimit, iar cel ce se punea in genunchi și cerea sa fie ascultat despre nevinovăție era scuipat și lovit cu pietre de trecători. Cu siguranță, chiar dacă dușmanii mai întârzie, o  să vină negreșit, își spuneau conducătorii cetății, dar intre timp călăii deveneau tot mai respectați, li se făceau statui prin piețele ce miroseau tot mai greu a sânge, poeții le scriau ode și se bătea chiar monedă și medalii cu chipul lor. Chiar daca iscoadele trimise înafara zidurilor nu anunțau venirea armatei dușmanului,  pedepsirea trădătorilor devenea cea mai importantă activitate in cetate, veneau deja călători de peste mari și țări să vadă minunea, cât de exemplar își pedepsește această comunitate trădătorii. La început, când cineva anunțase ca vor veni armatele dușmane, exista un catastif cu formele trădării si pedepsele cuvenite, dar pe urmă asta conta tot mai puțin, registrul zăcea uitat undeva într-un sertar, totul se tranșa pe eșafod, spectacolul supliciului  devenise lucrul cel mai important. Nici cei vinovați nu mai protestau, nu își mai tocmeau apărători, acceptau execuția ca o izbăvire în locul așteptării și fricii. Dar dușmanul întârzia tot mai mult și execuțiile pentru trădare erau tot mai multe și fiecare cetățean avea o valijoară care era pregătită și aștepta cuminte la ușă, pentru dimineața aceia, între 5 si 6 când veneau mascații. Magazinele tot mai adaptate vindeau trusouri si valize proiectate pentru execuții, ca si trusourile de nunta sau cele personalizate pentru botez, bumbac 100%, cu lumânărică și texte de rămas bun de citit înaintea aruncării hoitului în gropile comune. Până să fie condamnați și ei, fotografii si cameramanii ofereau familiilor minunate albume si filmulețe de la eveniment.