Vasile Dîncu pune punctul pe i: 'După trei ani și jumătate de la invazia rusă, România descoperă ce trebuia să anticipeze'

Autor: Eugen Dinu

Publicat: 06-10-2025 16:30

Article thumbnail

Sursă foto: capital.ro

În interviul pe care l-a acordat STIRIPESURSE.RO, fostul ministru al Apărării Naționale, Vasile Dîncu, a declarat că România a descoperit, la trei ani și jumătate de la invazia rusă în Ucraina, ceea ce ar fi trebuit să anticipeze.

Mai precis, Ministerul Apărării a constatat de-abia acum că „e prea scump o dronă cu un avion F-16”.

Dîncu a precizat, pentru STIRIPESURSE.RO, că „în termeni de cost, o rachetă aer-aer AIM-120 depășește un milion de dolari, iar ora de zbor a unui F-16 costă câteva mii”.

În ceea ce privește valoarea unei drone Geran, folosite de Rusia, acesata valorează între 30.000 și 50.000 de dolari, ne-a declarat fostul ministru.

„După trei ani și jumătate de la invazia rusă, România descoperă ceea ce trebuia să anticipeze”

Eugen Dinu, reporter STIRIPESURSE.RO: După trei ani și jumătate de la invazia rusă în Ucraina, am ajuns să constatăm că e prea scump să doborâm o dronă cu aeronavele F-16. În aceste condiții, nu trebuia să anticipăm acest moment și să achiziționăm armament, ca să putem doborî mai ieftin dronele care pătrund pe teritoriul țării?

Vasile Dîncu, europarlamentar: După trei ani și jumătate de la invazia rusă în Ucraina, România descoperă ceea ce ar fi trebuit să anticipeze: e prea scump să doborâm o dronă cu un avion F-16.

În termeni de cost, o rachetă aer-aer AIM-120 depășește un milion de dolari, iar ora de zbor a unui F-16 costă câteva mii. În oglindă, o dronă Geran folosită de Rusia valorează între 30.000 și 50.000 de dolari.

Într-un conflict hibrid, raportul economic dintre mijlocul de atac și mijlocul de apărare devine însăși definiția vulnerabilității.

Adevărata problemă nu este însă factura, ci absența anticipării. România a cumpărat F-16 din Portugalia și Norvegia, cu acorduri pentru modernizare și muniție, dar fără o strategie clară pentru integrarea sistemelor de apărare cu cost redus.

Contractele FMS presupun aprobări americane pentru fiecare tip de muniție; birocrația a fost dublată de inerția decizională internă. În loc să construim un portofoliu echilibrat - avioane pentru amenințări majore, sisteme anti-dronă la sol pentru amenințări minore -, am mizat totul pe o singură carte.

„Doctrina clasică a apărării aeriene nu mai este suficientă”

Realitatea de azi arată că doctrina clasică a apărării aeriene nu mai este suficientă.

Războiul din Ucraina a demonstrat că drona ieftină este arma strategică a epocii: satură radarele, epuizează munițiile scumpe și transformă spațiul aerian într-un câmp de uzură economică.

Țările care au înțeles asta - Polonia, Lituania, Finlanda - au investit simultan în capabilități C-UAS (Counter-Unmanned Aerial Systems): radare dedicate, bruiaj, interceptoare autonome, lasere și muniții ghidate low-cost.

NATO însăși dezvoltă un program comun pentru a crea un „almart al apărării aeriene”: un catalog de soluții ieftine, interoperabile, gata de livrare în criză .

E nevoie de portofoliu de apărare în „straturi” (layered defence): F-16 pentru ameninţări majore (avioane, rachete), sisteme C-UAS la sol şi jamming pentru ameninţări mici/medii, interceptoare autonome pentru engagements de cost redus. (KPI: % incidente C-UAS neutralizate fără mobilizare de F-16). Nu e mare filosofie, dar astazi decizia politică nu este întotdeauna foarte rațională și pragmatică.

„România are acum ocazia să recupereze timpul pierdut”

România are acum ocazia să recupereze timpul pierdut. Dincolo de achizițiile de imagine, trebuie să construim o apărare stratificată, în care aeronavele F-16 și viitoarele F-35 să fie folosite ca ultim nivel de protecție, nu ca instrument de rutină împotriva dronelor.

Eficiența nu înseamnă zgârcenie militară, ci proporționalitate: fiecare amenințare are nevoie de un răspuns calibrat tehnic și economic.

Problema noastră este însă structurală. Am cumpărat platforme moderne, dar fără a gândi arhitectura completă. Modernizarea și muniția au fost tratate ca „etape viitoare”, nu ca parte integrantă a capabilității.

Lipsa de sincronizare dintre achiziție, doctrină și logistică produce astăzi paradoxul strategic: avem avioane moderne, dar nu avem soluții sustenabile pentru războiul ieftin al dronelor.

Nu e târziu, dar timpul nu mai are răbdare. România trebuie să treacă de la reactivitate la proactivitate strategică: să creeze o celulă permanentă de anticipare tehnologică în cadrul Ministerului Apărării, cu mandate clare pentru adaptarea rapidă a doctrinei și achizițiilor.

În lumea de azi, victoria nu o aduce doar puterea de foc, ci și inteligența de a cumpăra și de a reacționa proporțional.

„Procesul a fost demarat în mandatul meu”

Eugen Dinu, reporter STIRIPESURSE.RO: În perioada în care ați fost ministru al Apărării, dacă nu mă-nșel, a fost demarată achiziția de aeronave F-16. Ați făcut vreo achiziție referitoare la doborârea dronelor?

Vasile Dîncu, europarlamentar: Da, am inițiat și continuat un proces de achiziții. În noiembrie 2021 au început negocierile cu guvernul norvegian.

În noiembrie 2022, la scurt timp după finalul mandatului, guvernul a aprobat achiziția efectivă a celor 32 de avioane F-16 norvegiene, cu pachet complet de modernizare (MLU), logistică și instruire (contract evaluat la 454 milioane EUR + pachet de suport de 100 milioane EUR).

Procesul a fost demarat în mandatul meu, iar aprobarea finală a fost semnată la câteva săptămâni după demisie.

Demararea discuțiilor pentru rachete și sisteme anti-aeriene a fost o preocupare constanta în mandatul meu.

În 2022 s-au lansat studii și evaluări de piață pentru sisteme de apărare aeriană scurtă (SHORAD/VSHORAD), conform programului aprobat de Parlament.

Acesta este preludiul direct al contractelor Elbit / Rafael semnate în 2025. Am insistat atunci pentru colaborare cu Israel pentru soluții C-UAS.

În primăvara-vara 2022, România a început consultări bilaterale cu Israelul pentru soluții anti-dronă și radare tactice (informații confirmate de surse industriale și discuțiile ulterioare pentru contractul Elbit 2025).

În 2022 s-a aprobat achiziția muniției inițiale și a pachetelor de mentenanță pentru F-16 (faza portugheză), dar nu și rachetele AMRAAM - pentru acestea a fost nevoie de aprobarea Departamentului de Stat al SUA, care a venit abia în august 2024.

„În mandatul meu, am deschis etapa a doua a achiziției de avioane F-16, care a fost ulterior finalizată”

În mandatul meu, destul de scurt, în 2022, am deschis etapa a doua a achiziției de avioane F-16, care a fost ulterior finalizată.

Tot atunci am inițiat discuțiile pentru sistemele de apărare aeriană scurtă, care s-au concretizat mai târziu în contractele Elbit și Rafael. Practic, arhitectura actuală a apărării aeriene - F-16, SHORAD și sistemele anti-dronă - își are fundamentul în acea perioadă de planificare strategică.

E adevărat că livrările și aprobările s-au întins în timp, dar războiul din Ucraina a schimbat complet logica priorităților.

Am încercat atunci să punem accent pe modernizarea structurii și pe interoperabilitate, chiar dacă birocrația și condițiile internaționale au făcut ca unele proiecte să se finalizeze abia acum. Important este că direcția a fost stabilită: trecerea de la apărarea clasică la apărarea stratificată, inclusiv anti-dronă.

Google News
Explorează subiectul
Comentează
Articole Similare
Parteneri