Un bărbat din Constanța a fost condamnat definitiv la șase ani de închisoare pentru trafic de droguri și efectuarea de operațiuni cu substanțe psihoactive, însă cazul său a atras atenția nu doar prin gravitatea faptelor, ci prin gestul neașteptat făcut în fața instanței: a încercat să-și asume întreaga vină, pentru ca soția sa să fie achitată.
Într-un dosar DIICOT în care ambii soți au fost trimiși în judecată, doar unul a ajuns după gratii. Bărbatul a recunoscut de fiecare dată faptele, dar a insistat că partenera lui de viață nu are nicio legătură cu afacerea cu substanțe interzise. Un soi de declarație de dragoste dusă la extrem, într-un dosar cu mize penale majore. Și, surprinzător, instanța i-a dat dreptate.
Justiția, între suspiciune și lipsă de probe
În fața judecătorilor de la Tribunalul Constanța, bărbatul a recunoscut fără ezitare acuzațiile. Dar în mod repetat a cerut ca femeia alături de care își împărțise viața să fie exclusă din ecuație. Dincolo de declarațiile sale, magistrații au analizat cu atenție probele din dosar. Concluzia: nu există suficiente dovezi pentru a demonstra implicarea femeii.
„Raportul de constatare ar putea constitui un indiciu, dar nu este suficient pentru a susține, dincolo de orice dubiu, activitatea infracțională a acesteia”, se arată în motivarea instanței.
În lipsa altor probe concrete, judecătorii au decis achitarea femeii. Iar hotărârea a fost menținută inclusiv de Curtea de Apel Constanța.
Droguri ascunse lângă crematoriu, fugă de poliție și urmăriri în zori
Ancheta a început în dimineața zilei de 25 aprilie 2024. Era ora 07:30 când agenții Poliției Locale Constanța l-au observat pe bărbat în apropierea casei sale, pe strada Panselei. Era deja cunoscut ca fiind implicat în traficul cu substanțe psihoactive și era atent monitorizat.
Polițiștii au urmărit cum se deplasează în direcția Spitalului Județean Constanța, într-o zonă izolată, lângă crematoriu și heliport. În dreptul unor conducte de termoficare, lângă un stâlp de beton, bărbatul a scos un pachet de dimensiunea unei mingi de tenis și l-a băgat în buzunarul vestei.
Nu era prima oară când repeta acest traseu. Cu doar câteva zile înainte, fusese surprins în același loc, ascunzând cinci pachete similare. De fiecare dată, folosea aceeași tehnică: haine largi, un halat lung și mișcări rapide.
Când polițiștii locali l-au interceptat și au încercat să-l percheziționeze, bărbatul s-a smucit, buzunarul vestei s-a rupt, și a luat-o la fugă. Nu a ajuns prea departe. A fost prins și reținut. În urma perchezițiilor și a analizelor de laborator, autoritățile au confirmat: era vorba de droguri de risc și substanțe cu efecte psihoactive, pregătite pentru vânzare.
Un gest de iubire sau o strategie juridică?
Gestul bărbatului a fost interpretat de unii ca fiind supremul sacrificiu din iubire – și-a asumat totul pentru a-și salva partenera. Alții, mai cinici, îl văd ca pe o strategie procesuală, o mutare calculată într-un dosar în care probatoriul era deja fragil în ce o privea pe femeie.
Cert este că justiția a fost clară: nu se poate condamna pe baza suspiciunilor, oricât de rezonabile ar părea. Iar într-o Românie unde deseori, familiile sunt pulverizate de dosare penale în care întreaga rețea e trasă la răspundere în bloc, această decizie pare aproape ieșită din tipare. Acum, bărbatul își va ispăși pedeapsa în spatele gratiilor. Dar pentru unii, rămâne o întrebare deschisă: a fost dragoste, loialitate sau pură șansă juridică?
Comentează