După o perioadă în care părea că a intrat într-un con de umbră, trupa Vunk revine pe scenă cu un concert mult așteptat de cei care, cu ani în urmă, fredonau cu bucurie "imnul" preferal al liceenilor de la acea vreme - "Prăjitura cu jeleu".
Pe 14 februarie, la Sala Palatului are loc concertul "Vunk Simfonic - Te aștept", un eveniment dedicat muzicii uneia dintre cele mai longevive trupe din România. "Este o provocare mare, chiar și după acești 30 de ani de VUNK și abia aștept să vină seara de 14 februarie să trăiesc acele momente. Muzica noastră nu s-a schimbat foarte mult, pentru că spiritul este același. S-au rafinat felul de a scrie versurile și poate felul în care gândim producțiile cântecelor și armoniile lor." a mărturisit solistul trupei, Cornel Ilie, într-un interviu pentru Elle.
"Un concert simfonic ne permite și nouă să putem cânta unele cântece care aici își găsesc locul cel mai potrivit pentru a fi cântate, fiind unele mai conceptuale, nu foarte potrivite pentru concerte în cluburi sau piețe publice. De asemenea, hiturile noastre sunt îmbogățite sau chiar transformate radical pentru acest tip de concert. Muzica este mult mai bine pusă în evidență într-un astfel de spectacol" a mai spus artistul.
Cum s-au cunoscut membrii trupei Vunk
Cornel Ilie a povestit pentru publicația amintită care au fost începuturile trupei și cum și-a cunoscut colegii de trupă. "Noi am început să cântăm încă din gimnaziu. Eu cu Nicu ne-am cunoscut la grupul muzical al școlii în care învățam și de-atunci am cântat împreună mereu. Asta a devenit joaca noastră principală, să învățăm să cântăm. Astfel, am început să ne scriem singuri cântecele, pentru că nu ne plăcea să cântăm ce au scris alții, voiam să folosim cuvintele și ideile noastre pentru a vorbi despre cum vedem noi lumea. Cele mai puternice amintiri sunt din perioada în care descopeream cine suntem și înregistram primele noastre cântece, pentru că atunci se deschideau multe uși în imaginația noastră și le-am deschis larg pe toate, fără nicio ezitare."
Cornel Ilie s-a declarat ușor dezamăgit de noile trenduri în industria muzicală de azi și nu s-a ferit să critice artiștii care nu-și dau interesul, nu mai simt versul, nu spun o poveste: "Mi se pare că acum, pentru cei mai mulți, nu mai este o chestiune de har, talent, inspirație, pregătire sau orice altă calitate, ci o chestiune de timp, de cât ești dispus să petreci făcând cântece care seamănă cu muzica, dar sunt doar niște sunete și cuvinte puse împreună, peste care treci și nu te mai întorci la ele niciodată.
Imaginează-ți o carte, un cântec, un film, o discuție cu cineva, care nu te fac deloc să te întorci la ele, o interacțiune care nici nu te face să-ți pui întrebări și nici nu-ți dă vreun răspuns."
Comentează