Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş a inaugurat joi, la Lugoj, Centrul de zi de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi din cadrul complexului de servicii "A".
Este cel mai mare astfel de centru din zona de vest şi unul dintre puţinele din ţară, iar pentru copiii cu probleme de vedere, numele camerelor este inscripţionat şi în limbaj Braille.
Directorul executiv al DGASPC Timiş, Monica Truşcă, spune că este vorba despre un serviciu social pe care instituţia îl are în structură de foarte mulţi ani, tot la Lugoj, dar printr-un proiect cu fonduri europene au fost investite aproape nouă milioane de lei în extindere. La momentul începerii proiectului, serviciul avea 50 de beneficiari, iar de acum numărul lor a crescut la 170.
Trecând prin acest centru, mulţi dintre micuţi se vor putea descurca în viaţă, la nivelul necesarului zilnic, fără să fie asistaţi.
"Sunt copii din sistemul de protecţie. În cazul acestui centru, în zona Lugoj şi limitrofă sunt peste 600 de copii încadraţi într-un grad de handicap, pentru că accesul în centru se face în baza certificatului de încadrare în grad de handicap, fiind servicii gratuite. Dacă e vorba de intervenţie timpurie, până la vârsta de trei ani - având în vedere că în cadrul acestui centru avem şi medici şi alte tipuri de specialişti care pot ajuta la diagnosticarea unor afecţiuni grave la copii - faptul că ei au acces la aceste servicii duce la o recuperare mult mai rapidă, acolo unde e cazul, sau la ameliorarea unor situaţii în care ei se află. În marea majoritate sunt handicapuri neuropsihice, dar sunt şi copii care au probleme neuro-psiho-motorii şi bineînţeles că există şi categoria copiilor care au tot felul de tipuri de scleroze şi care au nevoie de recuperare atât din punctul de vedere al situaţiei cognitive, cât şi pe partea motorie. În cele mai multe cazuri este vorba de afecţiuni congenitale. Sunt şi unele dobândite, atunci când vorbim de probleme neuro-psiho-motorii. (...). Dacă vorbim, de exemplu, de sindromul Down, având în vedere că au acces la identificare şi la terapii, copiii pot deveni funcţionali, pentru că de fapt scopul acestor centre de zi este să îi facă funcţionali. Noi avem inclusiv terapii de grup, astfel că dacă unul dintre ei, în lipsa unor astfel de terapii, ar fi incapabil să stea singur la şcoală şi ar avea nevoie să fie asistat din umbră, prin intermediul acestor terapii, ei învaţă să reacţioneze cu cei din jur, să nu se sperie de tot felul de sunete. Astfel, toate temerile lor sunt gestionate cu ajutorul specialiştilor", a detaliat, pentru AGERPRES, Monica Truşcă.
Primele rezultate
Primele rezultate după complexul de terapii aplicate în acest centru apar după cea de-a zecea şedinţă, dar depinde întotdeauna şi de vârsta copilului şi de tipul de afecţiuni, dacă există alte afecţiuni prezente.
Unii dintre aceşti micuţi cu probleme speciale sunt integraţi în şcoala de masă, să nu fie izolaţi, aceasta fiind şi strategia DGASPC Timiş.
"Sunt şi cazuri care provin din şcoala specială, acolo unde afecţiunile nu le permit să fie integraţi în şcoala de masă, unde sunt câte 25 de copii într-o clasă. Ori, unii dintre copiii noştri nu se pot adapta unei aşa mari aglomerări de copii. Şi aici mă refer în special la grupa de autism, unde e practic imposibil. (...) Dincolo de servicii, la momentul în care s-a identificat probleme, în cadrul centrului nostru sunt întâlniri şi cu grupe de părinţi în care ei sunt învăţaţi să continui aceste terapie şi acasă, permanent. Sigur, sunt şi cazuri în care aceşti copii sunt respinşi de colegii din învăţământul de masă, iar rezistenţa la frustrare e greu de gestionat, mai ales dacă e vorba de copii de vârstă mică. Au fost şi cazuri când ne-au fost semnalate nouă, de părinţii copiilor cu dizabilităţi, situaţii în care ceilalţi părinţi din clasă au făcut sesizare, inclusiv la DGASPC, că se simt copiii ameninţaţi din cauza copiilor cu dizabilităţi. Dar este vorba şi de o lipsă de informare a părinţilor. Gradul de toleranţă în comunitate e o chestiune care se învaţă şi care se educă de-a lungul anilor", explică Monica Truşcă.
În Centrul de zi de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi de la Lugoj, micuţii beneficiari stau cât este necesar, în funcţie de afecţiunile pe care ei le au. Terapiile sunt făcute dimineaţa, fie cu copiii din casele proprii de tip familial ale DGASPC, pentru cei care nu sunt şcolarizaţi sau care sunt şcolarizaţi la domiciliu, din cauza afecţiunilor pe care le au. După ora 12:00, copiii sunt integraţi cu cei din asistenţă maternală şi din comunitate, în funcţie de un orar şi de afecţiunile pe care le au.
Diverse categorii de terapie
Terapiile aplicate sunt foarte variate şi complexe, la partea de consiliere se adaugă art-terapia, kinetoterapia, logopedia, care sunt integrate şi fiecare copil are propriul său terapeut.
"În noul centru avem inclusiv hidroterapie, sunt şi terapii speciale pentru copiii cu autism. Pe partea de terapia tulburărilor de limbaj şi de dezvoltare, a comunicării, există foarte multe echipamente, parte din acele săli au stimulare poli-senzorială, pentru că aceasta este modalitatea în care se lucrează. În marea majoritate a cazurilor, se lucrează cu copilul unu la unu, adică fiecare copil are un pedagog", punctează şefa DGASPC Timiş.
Locaţia Centrului de zi pentru recuperarea copiilor cu dizabilităţi a fost aleasă la Lugoj, pentru că aici a existat o populaţie compactă cu astfel de probleme de mai bine de 50 de ani, iar din anul 2008 au început să se aplice terapii specifice de recuperare.
"În ultimii zece ani, de fiecare dată când au fost identificate variante pentru formarea de terapeuţi care lucrează cu copii cu dizabilităţi, indiferent că s-au făcut prin parteneriat de ONG-uri sau prin firme acreditate, acestea au fost accesate. Noi ştim foarte bine că dincolo de echipamente nemaipomenite şi de orice dotări am avea, avem nevoie de personal instruit care să ştie cum să lucreze cu copiii speciali, dincolo de empatia jobului. Iar din sistem pleacă foarte puţini angajaţi, cu precădere din rândul tinerilor angajaţi, care nu sunt obişnuiţi cu o astfel de activitate", subliniază Monica Truşcă.
Şefa DGASPC Timiş arată că în ultimii ani numărul încadrărilor într-un grad handicap a crescut, dar aceasta se datorează şi faptului că informaţia a ajuns în zonele cele mai îndepărtate şi de fiecare dată, împreună cu autorităţile locale, respectiv cu primăriile, li s-a explicat părinţilor că este un drept al copilului să beneficieze inclusiv de servicii medicale şi de terapie, dacă există o dizabilitate.
"Sunt, într-adevăr, zone cu o populaţie mai numeroasă care are un grad de handicap. Mă refer în mod special la comunităţile sărace. Da, există şi dizabilitate provenită din mame care (...) s-au drogat ori care au folosit altfel de substanţe. În rest, nu putem spune că avem zone predilect afectate de astfel de cazuri. E clar că atunci când vorbim de vârste foarte avansate ale mamelor la naşterea copilului, creşte gradul de risc la sindromul Down, dar acestea sunt chestiuni medicale cunoscute. Faptul că lumea conştientizează că există servicii de recuperare şi că există informaţie ajută foarte mult. Mulţi copii sunt diagnosticaţi la vârsta de doi-trei ani cu anumite afecţiuni, iar prin recuperare, în special dacă vorbim de tulburări de limbaj, devin impecabili în exprimare. Deci este doar o chestiune de a accepta şi din partea părinţilor, problema copilului. Organizăm grupuri de lucru cu părinţii, pentru a le explica şi pentru a-i face să înţeleagă că e singura şansă a copilului de a avea ulterior o viaţă normală", concluzionează Monica Truşcă.
Cei 170 de copii vor fi ajutaţi de 60 de adulţi din categoria medici, kinetoterapeuţi, logopezi, asistenţi medicali, psihologi, pedagogi de recuperare, kinetoterapeuţi, specialişti în art-terapie, formând o echipă susţinută de specialişti.
Comentează